SI ASA SE VA SFÂRSI ...  REMEMBER 11 SEPTEMBRIE 2001

Colonel dr. Maricel ANTIPA  - Expert antiterorist, Serviciul Român de Informatii

Momentul 11 septembrie 2001 a modificat radical perceptia asupra terorismului international si a impus renalizarea preocuparilor majore privind securitatea nationala, determinând, totodata, factorii de decizie politico-strategica sa afirme ca „lumea s-a schimbat”, fiind necesara reconfigurarea abordarilor strategice ale amenintarilor asimetrice, regândirea unei strategii pe termen lung si mobilizarea unor uriase resurse umane, materiale si financiare.

Acest început de mileniu va fi considerat pentru multa vreme ca un punct de referinta în evolutia, atât a fenomenului terorist, cât si a raspunsului contraterorist initiat de lumea libera, dar mai ales va fi desemnat momentul crucial în care natiunile civilizate ale Terrei au demonstrat determinarea lor de a eradica flagelul care se perpetueaza de la un secol la altul.

Civilizatia se confrunta cu un adversar netraditional, compus dintr-o retea extinsa de grupari si organizatii teroriste mai mari sau mai mici, sustinute si sponsorizate de diverse state, organizatii guvernamentale sau nonprofit, care au la dispozitie ascunzatori greu de localizat, resurse financiare necontrolabile, sisteme de comunicatii de ultima generatie, armament si munitii moderne, precum si un capital uman în masura sa-si sacrifice viata pentru pedepsirea „necredinciosilor”.

Lista statelor care sponsorizeaza terorismul se suprapune, practic, peste cea a tarilor care urmaresc dobândirea capacitatii de a produce arme de distrugere în masa. Putem vorbi, fara teama de a gresi, de „cea mai exploziva” combinatie: organizatiile teroriste, statele ce le sponsorizeaza, crima organizata si armele de distrugere în masa.  

Experti americani au ajuns la concluzia ca lichidarea sprijinului de stat pentru organizatiile teroriste este mai eficienta printr-o strategie a atacului, acestea trebuind a fi lovite peste hotare, acolo unde recruteaza, instruiesc si planifica[1]. La o astfel de decizie au ajuns si autoritatile Federatiei Ruse, dupa tragedia de la Beslan.

Teroristii si drogurile reprezinta o legatura imposibil de disociat, fenomen despre care presedintele George W. Bush afirma: „ Traficul de droguri finanteaza terorismul, sustinând teroristii care plaseaza profiturile realizate din droguri în celulele lor pentru a comite acte criminale. Daca va lasati de droguri va alaturati luptei împotriva terorii... ”[2]

Este o provocare ce merita acceptata, cu atât mai mult cu cât terorismul modern este polimorf, cauta sa foloseasca avantajele civilizatiei moderne drept arme pentru distrugerea acesteia, dilemele morale sau etice fiindu-i complet straine. Sunt primele semnale de alarma cu privire la emergenta unui fenomen nou calitativ -megaterorismul.

Megaterorismul, poate reprezenta distrugerea premeditata, lipsa negocierii, inexistenta unui obiectiv tactic ce urma sa fie atins prin proferarea unei amenintari. Actorii megateroristi nu tin sa se faca cunoscuti publicului, nu au liste de revendicari, nu vad în amenintare un vehicul sau un vector de atingere a scopului propus. Logica simpla a megaterorismului secolului al XXI-lea o constituie distrugerea sistematica a adversarului care nu mai reprezinta o putere politica sau un guvern, ci o populatie „nesupusa“, „corupta“, „necredincioasa“ sau „indiferenta“ la nazuintele actorilor megateroristi.[3]

 Noul tip de amenintare asimetrica strategica, cu repercusiuni pentru o perioada nedefinita, implica gasirea celor mai eficiente strategii si tactici de riposta împotriva actiunilor desfasurate de catre teroristi. O parte dintre armele la care se recurge pentru  anihilare, cel putin în prima faza, sunt, la rândul lor, asimetrice: sistemul bancar international - pentru blocarea fondurilor financiare de sprijin; armele si sistemele de supraveghere si nimicire high-tech. Fortele speciale de contracarare nu mai pun accentul, ca pâna acum, pe desfasurari previzibile terestre, navale sau aeriene, ci pe actiuni la fel de imprevizibile ca si cele ale organizatiilor si gruparilor teroriste.

Evenimentele din ultimii sase ani au demonstrat ca riscul terorismului international nu s-a diminuat si ca principala amenintare vine din partea gruparilor radicale fundamentaliste islamice, precum Al-Qaida si organizatiile afiliate acesteia. Practic, toate continentele si regiunile lumii s-au confruntat cu atacuri devastatoare, astfel ca nu exageram daca afirmam ca terorismul a devenit, cu adevarat, o problema globala.

 Numarul vulnerabilitatilor oricarui stat în fata actiunilor teroriste a crescut considerabil, cel putin proportional cu nivelul tehnologic atins de respectiva tara, astfel încât reversul implementarii tehnicii de vârf în domenii precum producerea energiei electrice, de exemplu, sa fie tocmai "portita" prin care se vor strecura viitori teroristi pentru a-si pune în practica, chiar de la mii de kilometri distanta, intentiile distructive.

          Având în vedere aceste situatii ipotetice nu înseamna ca omenirea ar trebui sa renunte la beneficiile incomensurabile oferite de descoperirile stiintei, ci, mai degraba, se impune punerea la punct a unui sistem de securitate care sa asigure imunitatea, fie si numai partiala, a societatii în fata acestui flagel contemporan. Dar, poate, cea mai importanta latura a efortului de prevenire si combatere a terorismului în orice stat al lumii, dincolo de angajamentele politice si diplomatice, îl constituie calitatea, determinarea si profesionalismul acelor oameni care sunt desemnati sa lupte împotriva manifestarilor reale a ceea ce teoreticienii au definit ca fiind o violenta premeditata si motivata politic, îndreptata împotriva tintelor necombatante, în special civile, utilizata de grupuri sau agenti clandestini, în scopul influentarii opiniei publice ori a autoritatilor în drept.       

Unui inamic imposibil nu i se poate riposta decât prin mijloace cu totul diferite de cele clasice.

Socul produs de atacurile teroriste executate asupra unor obiective din S.U.A., Spania si Marea Britanie a readus, dramatic, în atentia întregii lumi un pericol grav - uneori minimalizat sau ignorat - care, afectând nemijlocit spatii din ce în ce mai extinse, îsi propaga, în mod evident, efectele nefaste asupra întregului mapamond.

Statele afectate nemijlocit de actiunile teroriste sunt obligate sa identifice si sa utilizeze în practica instrumente normative si actionale mai eficiente în eforturile individuale si multilaterale, destinate prevenirii si combaterii terorismului, trecând peste divergentele care au împiedicat atâta timp  realizarea  unei  viziuni  internationale  unitare  în  abordarea  teoretica  si practica a fenomenului. Aceasta noua abordare tinde sa fie asumata în mod explicit de aproape întreaga comunitate internationala, în cadrul unor evolutii consensuale, altadata de neimaginat. Pe fond, este recunoscuta necesitatea întaririi  cooperarii  internationale  în  problematica  antiterorista,  pe baza unei viziuni mai ample si mai profunde, conform careia demersurile de combatere activa a formelor de manifestare explicita a fenomenului terorist trebuie sa fie dublate de activitati pe diverse planuri, destinate prevenirii, aparitiei si dezvoltarii acestuia.

 În aceste conditii, contracararea terorismului trebuie sa se bazeze pe efortul conjugat al întregii comunitati internationale, a tuturor structurilor cu responsabilitati, în scopul însusirii celor mai potrivite metode si mijloace pentru a contracara aceasta escaladare a violentei la adresa valorilor umane universale.

          Studii sociologice europene si euro-atlantice pe probleme de terorism au dat raspunsuri la întrebarea: Poate avea terorismul succes? Acesta consta în precizarea ca, în nici o situatie, terorismul nu-si poate atinge scopurile strategice finale, ci doar temporar si circumstantial poate obtine anumite concesii. Acest raspuns însa atrage atentia asupra necesitatii unirii eforturilor internationale pentru eradicarea fenomenului printr-o strategie adecvata, aplicata într-un razboi antiterorist de lunga durata desfasurat la scara planetara.

Terorismul în acest secol va reflecta dezvoltarile tehnologice, schimbarile sociale, transformarile statale, regionale si mondiale, precum si dinamica centrelor de greutate ale puterii pe mapamond. Tacticile actiunilor teroriste se vor adecva la vulnerabilitatile societatii moderne care, prin dezvoltare, nu poate asigura suficient si securitatea necesara. Complexitatea, diversitatea si ingeniozitatea actiunilor teroriste, nivelul de pregatire psihologica si de lupta, dotarea si mobilitatea structurilor teroriste fac necesare adoptarea, înca din timp de pace, a unor masuri specifice de contracarare a acestui tip de actiune.

Razboiul cu teroarea reprezinta o provocare asimetrica în care formele traditionale de descurajare au dat gres. De aceea este necesara crearea unei noi matrice de interventie, care sa prevada detectarea, vectorizarea, monitorizarea si controlul factorilor de risc asimetric, precum si reducerea accentului pus pe reactie si focalizarea acestuia pe anticipare[4].

Conlucrarea internationala în domeniul contraterorist este tot mai mult perceputa  sub  forma extinderii  comunitatii  occidentale de  informatii,  prin cooptarea tarilor din estul si centrul Europei si prin elaborarea unor planuri comune de actiune în care toate serviciile de informatii partenere sa fie egale, indiferent de cuantumul resurselor umane si materiale de care dispun.

          Sistemul de combatere trebuie sa fie flexibil si sa aiba o viteza de reactie adecvata pentru a reduce la minimum efectele surprinderii, aparând necesitatea unei strânse cooperari cu celelalte forte specializate în domeniul antiterorist din tara noastra, impunându-se perfectionarea sistemului de management al informatiilor si stabilirea unor relatii de colaborare eficiente între toate structurile implicate.

Mass-media audio, video, scrisa, informatica vor asigura informatii vitale si o  audienta mondiala nemijlocita. Toate acestea vor permite noi motive ale terorismului legate de calitatea vietii, protectia mediului, accesul la informatii vitale etc. Totodata, vom asista la: crearea unor infrastructuri logistice mondiale ale terorismului în complementaritate cu circuitele crimei organizate si la înzecirea costurilor necesare prevenirii actiunilor teroriste.

Analiza actiunilor teroriste întreprinse pe plan mondial, ne permite sa anticipam urmatoarele: operatiunile teroriste vor produce crize majore la nivel mondial cu repercusiuni asupra tuturor statelor în plan economico-financiar, politic, militar, moral si cultural; diversificarea tacticilor actionale, alegerea dupa criterii cu efecte ale mijloacelor si selectarea dupa senzational a tintelor; proliferarea cantitativa si calitativa a actelor teroriste si cresterea densitatii incidentelor de mare anvergura; deraparea în continuare a terorismului clasic catre megaterorism prin utilizarea celor mai periculoase mijloace, un rol major revenind probabil, mijloacelor nucleare, chimice si biologice.

Imaginea teroristului mileniului III este asemanatoare cu cea a nihilistului Neciaev, membru permanent al organizatiei Narodnaya Volya (Vointa Poporului)[5]. Catehismul revolutionar al anarhistilor cuprinde filozofia terorii concentrate care îi transforma si pe actorii megaterorismului contemporan într-o specie cu totul aparte.

Dupa aproape doua sute de ani cercul se închide, iar imaginea anarhonihilistului înarmat cu o masina infernala sau cu un revolver se calchiaza perfect pe imaginea teroristului modern de la mansa unui Boeing sau de la tastatura unui computer care initiaza o explozie nucleara undeva într-un centru popular, sau pe aceea a individului în halat alb care cultiva colonii de bacterii în laboratoare clandestine.[6]

Indiferent de cât de satisfacuti pot aparea acestia, ei nu sunt altceva decât „clone“ ale terorii imanente care a însotit umanitatea înca de la începuturile sale.

În contextul politic actual în care terorismul a devenit unul din principalele pericole la adresa securitatii nationale si internationale, este greu de presupus ca statele lumii îsi vor putea desfasura activitatile viitoare în conditii de normalitate, aflându-se permanent sub amenintarea organizatiilor teroriste, indiferent de sorgintea acestora. De aici apare necesitatea logica de extindere a cooperarii internationale în domeniu si în mod deosebit între serviciile implicate în lupta antiterorista, care sa îmbrace un caracter continuu, ofensiv si punctual.

          Practica a demonstrat ca unele servicii de informatii de dimensiuni mai reduse au putut obtine  date  si  informatii  deosebit  de  valoroase  despre  organizatii  teroriste internationale, datorita nu atât a numarului de lucratori încadrati sau a resurselor materiale de care dispun, cât mai ales ca urmare a crearii unui potential informativ specific si dirijarii eficiente si punctuale a acestuia.

          Structurile specializate românesti  trebuie sa-si sincronizeze planurile de actiune cu serviciile partenere straine pentru stabilirea directiilor principale si  a obiectivelor de riposta pe linie antiterorista prin:

          a. - realizarea unui schimb reciproc de informatii cu omologii externi care se confrunta cu o problematica similara, în vederea identificarii celor mai eficiente modalitati de contracarare a fenomenului. O prioritate absoluta în domeniu o constituie obtinerea pe aceasta cale a unor informatii referitoare la factorii de risc care ameninta securitatea unor obiective sau interese ale României, în tara si exterior;

          b. - conlucrarea pe cazuri si actiuni relevante în planul sigurantei nationale cu structuri similare apartinând statelor partenere, prin punerea în valoare, cu eficienta sporita, a posibilitatilor de care dispune fiecare dintre acestea pentru apararea intereselor comune;

          c. - valorificarea complementaritatilor existente între serviciile partenere în ceea ce priveste posibilitatile de acces în diferite medii informative sau chiar zone geografice în care reprezentarea unuia sau altuia dintre acestea este favorizata de factori istorici, geografici, etnici sau economici;

          d. - relevarea disponibilitatii si capacitatii comunitatii informative din România de a participa, în mod activ, la edificarea unui climat de siguranta în plan regional si transcontinental, în perspectiva integrarii României în structurile euro-atlantice;

          e. - analiza evolutiei fenomenului terorist, în timp de razboi, scoate în evidenta faptul ca fortele destinate a-l combate sunt devansate de actiunile fortelor teroriste, care sunt greu de identificat si de contracarat. Ca urmare masurile de prevenire si protectie antiterorista  planificate pot reduce, dar nu elimina pericolul producerii unor astfel de actiuni. De aceea, sistemul de combatere trebuie sa fie flexibil si sa aiba o viteza de reactie adecvata - foarte rapida pentru a reduce la minimum efectele surprinderii;

          f. - complexitatea, diversitatea si ingeniozitatea actiunilor teroriste, nivelul de pregatire psihologica si de lupta, dotarea si mobilitatea structurilor teroriste, fac necesare adoptarea, înca din timp de pace, a unor masuri specifice de contracarare a acestui tip de actiune;

g. - în caz de razboi, armata nu poate face fata în acelasi timp gamei atât de diversificata a fenomenului terorist si a luptei armate cu inamicul “atipic”, aparând necesitatea unei strânse cooperari cu celelalte forte specializate în domeniul antiterorist din tara noastra;

          h. - contracararea fenomenului terorist în situatii de criza si pe timp de razboi trebuie privita ca o actiune permanenta în care sunt angajate toate institutiile statului abilitate de lege, pe baza unei strategii coerente si a unei cooperari eficiente;

          i. - se impune perfectionarea sistemului de management al informatiilor, stabilirea unor relatii de colaborare între toate structurile implicate în combaterea terorismului;

j. - studiul continutului, fizionomiei si principiilor actiunilor gruparilor teroriste are o mare importanta teoretica si practica, deoarece ofera posibilitatea de a cunoaste mecanismul acestora, de a tine seama de el si a adopta formele si procedeele de actiune antiteroriste cele mai adecvate, în functie de specificul situatiei operative ce se impune la un moment dat în timp de razboi;

          k. - se va acorda o mare importanta delimitarii actiunilor armate duse de fortele de “comando” (speciale) inamice, de cele ale gruparilor extremist-teroriste.       

          Regulile care guverneaza  democratiile autentice, catre care tind toate statele din aceasta parte a lumii, impun în primul rând schimbul de valori stiintifice si culturale fara oprelisti si circulatia libera a persoanelor si bunurilor. Pentru teroristii care vin din cele mai întunecate unghere ale lumii si urmaresc, sub pretexte inventate de minti bolnave, sa alunge lumina civilizatiei, societatile deschise ofera un numar nelimitat de tinte, foarte usor de lovit. Initiativa este la îndemâna teroristilor, fortele speciale - din ce în ce mai reduse din cauza restrângerilor financiare - fiind cele care se confrunta permanent cu neprevazutul. Actualele megatendinte, ca si noii actori, necesita o noua abordare  pertinenta a fenomenului terorist. Definitiile inflexibile si tratarea secventiala a fenomenului sunt cu totul inadecvate si contraproductive. Studiul aprofundat si delimitarile conceptuale sunt absolut necesare pentru a se stabili granitele terorismului si a determina care actiuni îi sunt proprii.

Cresterea sentimentului de securitate individuala si nationala nu va conduce si la eliminarea actelor criminale. Este posibil ca starea de bine si confort catre care tindem atât de mult sa conduca, în mod paradoxal, la scaderea vigilentei; aceasta, în conditiile în care  societatile democratice si prospere  sunt  tinta operatiunilor teroriste, conduse de organizatii cu ideologii scoase din ungherele cele mai întunecate ale istoriei. Trebuie retinut ca majoritatea natiunilor lumii încearca sa combata terorismul international prin condamnarea lui ca fenomen, prin tratarea actelor de terorism ca actiuni grave îndreptate împotriva statului si natiunilor, prin condamnarea teroristilor pe baza legilor în vigoare, prin stabilirea unor norme internationale ce definesc asemenea acte drept infractiuni, indiferent de locul unde sunt comise, prin cooperare,   extradare si alte mijloace. Dar, examinarea atenta a acestor eforturi conduce la concluzia, mai putin optimista, ca legile aplicate în cazul actelor de terorism sunt pline de lipsuri.

Conventiile si declaratiile despre care se pretinde ca au menirea sa combata terorismul au inclus mereu prevederi ce demonstreaza absenta unui acord mondial în privinta imperativului legitim al combaterii fenomenului terorist international.

În unele privinte, legile internationale nu impun reglementari de sanctionare a fenomenelor de violenta politica, iar, în altele, aceste legi sunt ambigue, permitând existenta unor conceptii contradictorii cu privire la scopul lor. Sunt si cazuri când legile internationale au servit ca instrumente de legitimizare a terorismului international si chiar de ocrotire a teroristilor împotriva eforturilor de pedepsire a acestora ca infractori.

          Eficienta masurilor si actiunilor de contracarare a fenomenului terorist international poate creste prin:

- incriminarea terorismului în legislatiile nationale ale tuturor statelor, în asa fel încât, în orice stat s-ar comite un act de terorism sau s-ar refugia autorul, acesta sa nu poata scapa urmaririi sau sanctiunii penale;

- aderarea unui numar cât mai mare de state la conventiile multilaterale existente, referitoare la combaterea unor manifestari ale terorismului international;

- încurajarea încheierii unor conventii regionale sau bilaterale pentru combaterea terorismului în zonele ori domeniile în care acesta se manifesta mai frecvent;

- continuarea actiunii de codificare a unor noi reguli si norme în domeniul asigurarii securitatii aviatiei civile;

- încheierea unei conventii internationale multilaterale, care sa priveasca fenomenul terorist în ansamblul sau, atât sub aspectul faptelor, cât si al persoanelor implicate, la care sa devina parti un numar cât mai mare de state. 

          În prezent, urmare a cresterii numarului de actiuni teroriste planificate si executate, s-a evidentiat necesitatea îmbunatatirii capacitatii de aparare a statului împotriva amenintarilor asimetrice. Din analiza situatiei actuale, se impun a fi întreprinse urmatoarele:

-  reevaluarea amenintarilor la adresa securitatii nationale si mai ales ierarhizarea acestora în functie de prioritati;

- restructurarea si modernizarea serviciilor de informatii, inclusiv a celor militare, pentru asigurarea eficientei acestora în prevenirea atacurilor teroriste;  

- îmbunatatirea coordonarii si unitatii de actiune a serviciilor nationale de informatii;

- îmbunatatirea cadrului legislativ pentru asigurarea sprijinului si protectiei necesare serviciilor de informatii si lucratorilor acestora în îndeplinirea misiunilor de combatere a terorismului;

- întarirea cooperarii internationale între serviciile si structurile cu atributii pe linia combaterii terorismului;

- amplificarea rolului si a asistentei fortelor armate în combaterea terorismului prin folosirea fortelor speciale, capabile de interventie rapida, discreta si oportuna, în zonele de risc maxim, atât pe timp de pace, cât si în situatii de criza si razboi. Aceste structuri pot fi în masura sa actioneze în spatiul de lupta multidimensional si informatizat pentru restabilirea echilibrului de forte convenabil;

- regândirea actiunilor militare ale viitorului, prin prisma actiunilor extremist - teroriste,  care  obliga  la  reorientarea  procesului  de  proiectare  a scenariilor strategice de ducere a actiunilor militare. În acest cadru, organismul militar românesc trebuie sa se adapteze fundamental la   noile   provocari reprezentate de terorism;

- redefinirea modului de participare la actiuni militare de combatere a oricaror actiuni extremist-teroriste îndreptate împotriva unor obiective militare, precum si realizarea unui cadru conceptual-actional necesar materializarii masurilor stabilite la nivelul deciziei politico-militare;

          - implicarea factorilor de decizie politica si militara în aplicarea întocmai a prevederilor Strategiei nationale de prevenire si combatere a terorismului. Întrucât riscurile si amenintarile sunt mult prea serioase, aceasta trebuie sa fie aplicata întocmai sub directa coordonare a Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, lasându-se la o parte diversele orgolii ale unor structuri de culegere a informatiilor sau care participa cu forte specializate la combaterea terorismului. 

Statul român în ansamblu, si fiecare dintre institutiile/structurile care au atributii în activitatile ce se constituie în coordonate ale demersului general de prevenire si combatere a terorismului, au obtinut rezultate meritorii si au acumulat, deja, o experienta valoroasa, fapt recunoscut ca atare pe plan intern si international. Pâna în momentul actual, România nu s-a confruntat cu manifestari teroriste de sorginte autohtona, însa, în conditiile angajarii depline, alaturi de comunitatea statelor democratice, în razboiul international împotriva terorismului, aceasta eventualitate nu poate fi ignorata, având în vedere tendintele manifestate pe plan mondial.

Interesele fundamentale ale României impun, în prezent, functionarea fara sincope a mecanismului interinstitutional de prevenire si combatere a terorismului pe toate planurile, obligatoriu subordonat deciziei ferme si viziunii clare a statelor lumii asupra scopului final care trebuie atins: limitarea, daca nu eradicarea totala a fenomenului terorist într-o maniera care sa raspunda provocarilor specifice actualului context de securitate.

Noua dimensiune a terorismului determina nu numai o regândire a modului de combatere a acestuia, dar si realizarea unui cadru juridic conceptual si actional, necesar materializarii masurilor stabilite la nivelul deciziei politice. ... NIMIC NU VA MAI FI CA ÎNAINTE. Agresiunea este atât de complexa încât nu mai poate fi definita. Megaterorism, hipeterorism, catastrofa ...