Implicatiile terorismului asupra domeniului azilului

Chestor doctor Vasile DRAGOI, Director, Oficiul National pentru Refugiati

Terorismul, fenomen de violenta criminala, a fost si este unul dintre factorii care aduc atingere drepturilor fundamentale ale omului, provocând distrugeri mari si pierderi de vieti omenesti. Numerosi specialisti din lumea întreaga s-au aplecat imediat asupra lui, încercând sa-l defineasca, sa-i evalueze dimensiunile si sa determine mijloacele si metodele de a-l combate. Actiune care s-a dovedit deosebit de dificila.

Terorismul vrea sa distruga modul de trai si sa submineze libertatea, democratia si statul de drept. El nu se justifica în nici o împrejurare si în nici o cultura. Daca s-ar trece cu vederea orice încalcare a drepturilor si libertatilor omului, chiar si în scopul luptei împotriva terorismului, ar însemna ca terorismul a obtinut o mare victorie.

Spre deosebire de alte forme de violenta, actele comise împotriva Statelor Unite ale Americii la 11 septembrie 2001, precum si cele din Spania din 11 martie 2004 sau cele din Irak au fost definite de marea majoritate a specialistilor drept acte teroriste. Amploarea acestor acte violente a determinat, asa cum era si firesc, demararea unor studii de impact cu privire la implicatiile fenomenului terorismului asupra vietii sociale, integrarii în societatea de primire a imigrantilor straini, asupra justitiei si afacerilor interne în general.

Domeniul azilului, care se ocupa cu protejarea persoanelor aflate în nevoie de protectie internationala, care se refugiaza din tarile de origine din pricina unor persecutii, nu a fost nici el exceptat de la aceasta analiza, concluziile reiesite fiind, pe alocuri suprinzatoare.

Actele de terorism savarsite în diferite spatii multiculturale si religioase produc suferinta si pagube materiale, mai mari sau mai mici. Atunci când, însa, acestea depasesc capacitatea statului de a preveni, combate sau interveni în eradicarea formelor de violenta criminala, se nasc valurile de refugiati. Persoane care îsi parasesc tarile de origine, din pricina acestor acte criminale; persoane care nu se mai simt în siguranta, iar viata si integritatea lor fizica si psihica sunt puse în pericol grav; persoane care fug din calea amenintarilor teroriste tot mai pregnante în scopul salvarii vietilor omenesti proprii si ale familiilor. Acestia sunt refugiatii, victime directe sau colaterale ale fenomenului terorist, care sunt afectate de imposibilitatea ducerii unui trai decent si în siguranta în propria tara, fiind nevoite sa caute protectie în alta parte.

Prima si cea mai importanta implicatie a terorismului asupra domeniul azilului, este aceea ca violenta criminala produce miscari neregulate de populatie, deplasari involuntare de refugiati, din tarile de origine spre alte tari sau continente, în cautarea protectiei internationale. Acest fapt presupune actionarea de o maniera organizata si unitara a statelor pentru a primi acesti refugiati, pentru a le analiza situatia personala si pentru a le acorda protectia cuvenita, sau dimpotriva, luând masuri de pedepsire a abuzurilor la institutia azilului.

Prin actul de înfiintare, Natiunile Unite si-au propus în mod expres ’’respectarea universala si efectiva a drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie’’. A fost elaborata în anul 1949 de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite, Rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie prin care se consfintea Declaratia Universala a Drepturilor Omului, fundament care a reglementat tocmai drepturile inalienabile ale omului. Terorismul vizeaza prin actiunile sale, tocmai incalcarea acestor drepturi fundamentale ale omului, creînd premisele pentru un climat de haos si nesiguranta la nivel mondial, generând afluxuri de refugiati în diferite zone ale lumii.

Pe plan global, Natiunile Unite au prevazut în Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948 dreptul la azil al oricarei persoane, în caz de persecutie, dar si exceptarea de la acesta în cazul unor urmariri penale bazate pe comiterea unor crime de drept comun sau pe actiuni contrare scopurilor si principiilor Natiunilor Unite. În anul 1950 a fost adoptat Statutul Înaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, si creata agentia specializata cu tratarea problemelor refugiatilor. Scopul acestei agentii este acela de a sprijini statele lumii în rezolvarea problemelor refugiatilor, fiind un for de cooperare si colaborare între guverne.

Amenintarea terorista din ultimii 30 de ani, pe fondul nerezolvarii unor crize inter statale ori pretentii teritoriale mai vechi, cât si dimensionarea extrema spre fundamentalism a unor religii sau culte, a determinat statele lumii, adunate sub cupola Natiunilor Unite, elaborarea si aprobarea unor Rezolutii cu privire la organizatiile teroriste sau persoane, suspectate de a fi savârsit acte teroriste. Acestea au reprezentat un prim pas în activitatea statelor din cadrul Natiunilor Unite pentru prevenirea utilizarii institutiei azilului de catre persoane, banuite sau dovedite de a fi savârsit acte de terorism.

Similar, pe plan european, au fost luate masuri la nivelul Uniunii Europene pentru crearea unui cadru legal uniform în domeniul azilului, întarirea controlului la frontierele externe ale spatiului comunitar, îmbunatatirea politicilor de vize si crearea unor sisteme informatice care sa permita identificarea rapida a tuturor strainilor, ce se refugiaza în Europa în cautarea protectiei internationale ( sistemul Eurodac de amprentare, sistemul VIS privind solicitarile de vize, sistemul SIS II privind aplicarea acordului Schengen, ar fi numai câteva exemple).

Analizând în detaliu implicatiile terorismului asupra domeniului azilului, am constatat ca problematica comporta 2 dimensiuni importante, care trebuie tratate separat.

În primul rând ne vom referi la pericolul ca sub masca unui solicitant de azil în cautarea protectiei internationale sa se afle un potential terorist ori persoana care sa fi savârsit ori suspectata sa fi savârsit acte teroriste în tara de origine ori în alte state terte. Aceasta posibilitate a fost luata în consideratie de majoritatea analistilor fenomenului terorist, mai ales dupa evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii. Aceasta posibilitate a dus, practic la înasprirea majoritatii legislatiilor din domeniul azilului din lume si la întarirea cadrului institutional în domeniul prevenirii si combaterii abuzului la institutia azilului.

În prezent, solicitantii de azil sunt printre categoriile de persoane cele mai verificate si asupra carora se iau cele mai multe masuri de identificare. Amprentarea, fotografierea, stabilirea unei resedinte într-un anumit perimetru, monitorizarea deplasarilor în teritoriu si obligativitatea obtinerii de aprobari pentru libera circulatie în alte zone, prezentarea periodica la autoritati sunt numai câteva din masurile ce au ca scop identificarea persoanelor susceptibile de a avea legaturi cu actele de terorism.

Tot în acest cadru putem mentiona verificarile complexe în diferite baze de date nationale, internationale si europene, consultarea rezolutiilor Natiunilor Unite cu privire la listele cu persoanele si organizatiile teroriste, efectuarea unor interviuri cu scopul obtinerii de informatii detaliate cu privire la situatia personala, motivele plecarii din tara de origine si persoanele sau organizatiile criminale cu care a avut sau are contacte.

Toate aceste masuri sunt menite sa faca aproape imposibila patrunderea în sistemul azilului ori obtinerea unei forme de protectie a unei persoane, care a comis fapte de natura terorista, si care ar dori sa se sustraga raspunderii penale în tara de origine sau alt stat.

A doua dimensiune importanta se refera la legaturile ce se pot crea în tara de destinatie între solicitanti de azil sau refugiati si organizatiile teroriste care opereaza pe teritoriul acestor state. Aceasta problematica are legatura si cu procesele de integrare în societatea tarii primitoare a refugiatilor si vulnerabilitatea lor în fata fundamentalismului manifestat de organizatiile teroriste.

Daca analizam cauzele producerii unora dintre actele teroriste din ultimii ani vom constata ca autorii acestor fapte sunt fie imigranti, cu o sedere mai lunga,  fie cetateni ai statului de primire, generatia a doua sau a treia de imigranti, care nu au reusit sa se integreze în societatea adoptatoare, în pofida masurilor luate la nivel de stat, si au cazut prada politicilor agresive ale fundamentalismului de toate genurile promovat de organizatii teroriste bine cunoscute.

Rezolvarea acestei probleme presupune eforturi din partea statelor în trei directii principale:

-          întârirea institutionala si operationala a autoritatilor guvernamentale în vederea prevenirii formarii de organizatii teroriste si contracararii posibilele tentative ale celor care deja opereaza, incluzând aici si combaterea actelor de prozelitism si atragere de adepti (posibili solicitanti de azil si refugiati) în vederea savârsirii de fapte criminale,

-          monitorizarea si controlul solicitantilor de azil aflati pe teritoriul statului primitor, în vederea contracararii apropierii acestora de organizatii sau persoane cu preocupari criminale;

-          implementarea unor programe de integrare în societatea statului primitor pentru toate categoriile de straini care au sedere legala, inclusiv refugiatii, care sa previna apropierea de organizatii sau persoane cu preocupari criminale, si sa împiedice cresterea gradului de vulnerabilitate a acestora în fata fundamentalismului ideologic, religios sau politic.

În încheiere, as dori sa remarc faptul ca implicatiile fenomenului terorist în domeniul azilului sunt probabil infinit mai multe. Am incercat în cele de mai sus sa arat cele mai importante dimensiuni ale impactului fenomenului terorist asupra unor categorii de persoane defavorizate (solicitantii de azil si refugiatii), care devin, în mod direct sau indirect, victime, adesea colaterale, ale actiunilor criminale.

Un lucru este în mod sigur cert: numai prin efortul comun al statelor lumii în lupta de preventie si combatere a fenomenelor criminale, ce pot fi catalogate drept acte de terorism, se poate asigura respectarea deplina a drepturilor fundamentale ale omului si evita crearea unor pagube materiale si suferinte omenesti, un climat de haos si nesiguranta, care cu siguranta nu aduce beneficii nimanui.