TERORISMUL CONTEMPORAN SI EFECTELE SALE GLOBALE |
|
Esenta, cauzele si dimensiunile terorismului contemporan În lumea contemporana nu exista o definitie universal
acceptata a terorismului si nici a cauzelor care îl genereaza. Dreptul international nici nu l-a codificat în studii, conventii sau
tratate. Acest lucru nici nu este posibil atâta timp cât, în marile centre de
putere ale lumii, pentru fenomenul terorist, tot mai amenintator la scara
globala, nu se admite nici o justificare. Aceasta nu înseamna ca nu s-au facut
sau nu se fac încercari de definire a terorismului. Terorismul
din spatiul national sau international este un fenomen social vechi de când
omenirea si va dainui cât timp va exista omenirea. Aceasta pentru ca niciodata
nu vor putea fi lichidate cauzele care îl genereaza: SARACIA, INECHITATEA,
OPRIMAREA, DICTATUL, JAFUL, AGRESIUNEA, toate la scara globala. Dintr-o multitudine de definitii pe care le-am analizat, cea mai apropiata de adevar mi se pare urmatoarea: “Totalitatea actelor deliberate generatoare de TEROARE executate de catre un grup, o organizatie, un stat sau un grup de state, în scopul atingerii unor obiective politice, economice sau de alta natura”. Terorismul de stat nu poate fi exclus din tipologia terorismului contemporan. Terorismul intern se naste acolo unde exista regimuri politice oprimante, regimuri politice antisociale aservite unor interese straine, unde exista saracie, coruptie, iresponsabilitate, ineficienta, injustitie si inechitate sociala. Aceasta poate constitui preludiul unei revolte, a unei revolutii sau a unui razboi civil. Terorismul ia forme extreme, de masa, în conditiile ocupatiei militare straine. (Irak, Afganistan sau Palestina). Terorismul international loveste acele state a caror politica este oprimanta, hegemonista, rapace, neo-colonialista, iar mai nou “globalista” în raporturile cu alte state. Puterile promotoare ale “globalizarii”, precum si statele multinationale, au devenit tinte ale unor lovituri teroriste devastatoare. Din acest punct de vedere, S.U.A. si Federatia Rusa se situeaza pe primele locuri. Manifestatiile anti-globalizare ar putea îmbraca în viitor forme violente, inclusiv cu caracter terorist. Terorismul poate constitui nu numai preludiul sau pretextul unui razboi civil intern (inter-etnic de exemplu), ci si al unor interventii militare staine cum au fost cele din 1999 împotriva Iugoslaviei (Serbia si Muntenegru), din 2001-2002 din Afganistan, precum si interventia militara împotriva Irakului, pregatita de S.U.A. si Marea Britanie, si derulata în martie-aprilie 2003. În formularea cea mai larga, terorismul poate fi definit, atât cel intern, cât si cel international, drept FOLOSIREA ORGANIZATA A TERORII. Îngrozita de efectele loviturilor teroriste de la 11 septembrie 2001 si de faptul ca S.U.A. au devenit principala tinta a terorismului international Administratia de la Washington a elaborat o strategie de combatere a terorismului dându-i urmatoarea definitie:”Terorismul reprezinta orice act premeditat si ilegal periculos pentru viata umana sau bunastarea publica având scopul de a intimida sau a constrânge populatia civila sau guvernul”. Pentagonul, chemat sa distruga terorismul international, lovit si demolat partial la 11 septembrie, dar mai ales umilit în fata natiunii americane si a întregii lumi, în doctrina sa militara din anul 2002, are si el o definitie care spune ca: “Terorismul este un pericol asimetric mortal”. Din aceasta definitie au rezultat derivatii precum: - Terorismul – parte a strategiei asimetrice în fata colosalei superioritati militare a S.U.A. în raport cu restul lumii; - Terorismul – arma celor saraci. Terorismul intern (autohton) american, reprezentat de organizatiile teroriste “Alianta Nationala”, “Natiunea Ariana” (amintind de nazism), “Los Macheteros” (portoricana) si altele reprezinta forma de riposta asimetrica fata de atotputernicia statului. Terorismul international începe din momentul în care la actul terorism iau parte cel putin forte si structuri teroriste din doua state. A luat nastere în anii celui de-al doilea razboi mondial. S.O.E -1942, O.S.S. – 1943, Churchill, F.D.Roosebelt. (S.O.E. – Serviciul Executiv pentru Operatii Speciale, O.S.S. – Oficiul pentru Studii Strategice). În ceea ce priveste tipologia terorismului contemporan i-as cita pe analistii americani Michael Walzer, Leo Casey, Michael Kazin si James B.Rule, toti din mediul academic cu titluri de doctori care, într-un studiu dat publicitatii în ianuarie 2002 au identificat: · Terorismul revolutionar si de eliberare nationala reprezentat în mod deosebit de catre: - Organizatia Haganah care a condus la formarea statului Israel în anul 1948; - Frontul National Algerian de Eliberare care a condus la obtinerea independentei de stat a Algeriei în anul 1963; - HAMAS nascuta în anul 1988 în focul primei “Intifade” de extrema dreapta, f.violenta. (A câstigat alegerile din 2006). - Congresul National African al lui Nelson Mandela care a condus la distrugerea statului rasist – Republica Sud Africana; - Organizatia de Eliberare a Palestinei, care duce un razboi pe viata si pe moarte cu statul israelian; - Armata de Eliberare din Kosovo, reprezentând terorismul albanez sprijinit de S.U.A. si N.A.T.O.; - Armata Republicana Irlandeza; - Miscarea Separatista Basca din Spania; - Miscarea Separatista Kurda – P.K.K., care vizeaza crearea unui stat independent. Dupa anul 1988 ca urmare a ruperii echilibrului de forte la nivel global, al cresterii dezordinii, haosului, a nesigurantei generale s-au dezvoltat foarte mult miscarile teroriste nationalist-separatist-etnice. În zilele noastre, în lume exita în jur de 3.600 de grupuri minoritare etnice care se doresc autonome sau independente. Acestea sunt manipulate si de catre forte externe interesate, asa cum a fost cazul organizatiei teroriste “Armata de Eliberare din Kosovo” a minoritatii albaneze, care a condus la interventia militara a S.U.A. si N.A.T.O. din martie-iunie 1999, împotriva Iugoslaviei. Mai recent, terorismul este folosit ca pretext pentru invazii, cucerirea de teritorii si subjugarea de natiuni. Aceste organizatii se pot manifesta violent (Irlanda de Nord, Spania) sau în mod subteran ascuns, eventual pe “cai legale” cum este cazul României. (Strategia “Pasilor marunti” a U.D.M.R.). · Terorismul de stat – prezent în toate statele lumii, inclusiv în cele mai mari democratii unde este mai mascat, sub forma “pumnului de fier în manuse de catifea”. Acesta este însa foarte vizibil, în special în lumea musulmana, precum statele arabe conduse de regi si seici, cu societati ce nu au depasit nivelul secolelor XV-XVII, aliate ale S.U.A. în razboiul împotriva terorismului, precum si în cele cu regimuri dictatoriale, cum sunt Pakistanul, Algeria, Egipt, Libia, Irak si altele. · Terorismul de razboi sau megaterorismul, autor al megauciderilor la scara globala. Bombardamentele de aviatie asupra populatiei civile neînarmate (femei, copii, batrâni) practicate de catre toate marile puteri beligerante în cursul celui de-al doilea razboi mondial, precum si în Coreea, Vietnam etc. au constituit manifestari criminale ale terorismului de razboi. Analistii americani citati mai sus considera bombardamentul atomic asupra razboiului civil, total lipsit de elemente militare, Hirosima din 6 august 1945, drept cel mai mare si mai grav act al terorismului de razboi din toate timpurile. Terorismul de razboi este manifestarea pe plan extern a terorismului de stat, o varianta a acestuia. În viziunea analistilor americani citati, cei mai mari utilizatori ai terorismului de razboi în cursul secolului XX au fost: Germania, Japonia, S.U.A., Marea Britanie, fosta U.R.S.S. si Italia. Terorismul, care se manifesta în zilele noastre, atât pe plan intern, ca metoda de lupta politica, prezent în mai toate statele lumii, din Filipine pâna în California, din Irlanda de Nord pâna în Argentina, cât si pe plan extern ca forma de opozitie fata de opresiunea straina fata de societatile transnationale, care au acaparat planeta cu alte cuvinte fata de “globalizare” este în primul rând o optiune, o alegere din mai multe forme de lupta. Este optiunea cea mai radicala. Terorismul (intern si international) este o strategie politica, selectionata dintr-un evantai de posibilitati. Exista multiple explicatii fata de optiunea pentru terorism. Personal consider ca aceasta are la baza în primul rând considerentul raportului de forte. Daca nu ar recurge la terorism, ce sanse ar avea palestinienii în fata armatei israeliene, printre cele mai dotate din lume? Ce sanse au afganii si irakienii ocupati, în fata hiper-puterii militare a S.U.A.? Explicarea optiunii pentru terorism pe criterii cultural-religioase, asa cum se încearca în cazul terorismului islamic este o imensa diversiune. Palestinienii si evreii se ucid între ei nu din motive culturale sau religioase, ci pentru stapânirea pamântului Palestinei. S.U.A. au pus stapânire pe Orientul Mijlociu, nu pentru combaterea cultului islamic, ci pentru luarea sub control a 75% sub rezervele cunoscute de petrol ale lumii. Desigur ca exista si o latura cultural-religioasa a terorismului international contemporan, dar nu aceasta este esentiala. Toate religiile lumii au extremisti. Profesorul universitar american Michael Field de la Harvard University, unul dintre cei mai mari specialisti în problemele lumii arabe considera ca propaganda oficiala americana din ultimii 50 de ani a prezentat lupta pentru emancipare a lumii islamice, în genenral, si a celei arabe, în special, drept o lupta împotriva modernitatii sub conducerea fundamentalismului religios islamic. Fata de aceasta acuzatie falsa, profesorul M.Field pune o întrebare legitima: Ce a facut Occidentul pentru dezvoltarea si “modernizarea” lumii islamice pe care a stapânit-o în totalitate mai ales dupa primul razboi mondial? Raspunsul este ca absolut nimic în afara jefuirii sistematice a resurselor naturale ale acestei lumi si mai ales ale petrolului. Imensa majoritate a lumii s-a convins ca razboiul împotriva terorismului nu este nimic altceva decât lupta pentru mentinerea si largirea controlului asupra celor mai mari rezerve de petrol ale lumii, conchide profesorul american. Terorismul a capatat dimensiuni cu adevarat internationale abia dupa disparitia cortinei de fier si încetarea razboiului rece. “Globalizarea” definita ca un proces de diminuare continua a rolului statelor nationale si cresterea dominatiei companiilor transfrontaliere asupra lumii s-a dovedit deosebit de favorabila dezvoltarii si proliferarii terorismului. “Societatea deschisa” profesata în special de catre americani este un adevarat paradis pentru terorismul international si crima organizata. Dupa catastrofalele lovituri suferite la 11 septembrie 2001, societatea americana a început sa se închida tot mai mult. Cetatenii fostelor state socialiste, chiar daca sunt membre U.E. nu au acces în S.U.A., fara vize (discriminare fata de cei din Europa de Vest). Accesul terorismului contemporan la tehnologiile ultramoderne, printre altele si în domeniul telecomunicatiilor si retelelor de informatii Internet a condus la nasterea superterorismului. Acesta tinde spre intrarea în posesie a unor mijloace de nimicire în masa de tip chimic, bacteriologic si nuclear, daca nu cumva acest lucru s-a si realizat. Utilizarea de catre structurile teroriste a avioanelor de transport civile ultramoderne, în rol de rachete de croaziera, cum s-au derulat lucrurile la 11 septembrie 2001 la New York si Washington a facut dovada ca ultraterorismul poate efectua lovituri catastrofice de nivel strategic. Aceasta a dus la schimbarea fundamentala a rolului si locului terorismului contemporan la scara globala, devenind un element ce va trebui luat în calcul în planul raportului si a echilibrului de forte. Teama autoritatilor de la Washington ca teritoriul S.U.A. ar putea fi victima unui atac nuclear terorist este justificata. Cel mai probabil însa ca o lovitura nucleara terorista la New York, la Los Angeles sau într-o alta zona a S.U.A. nu va veni la bordul unei rachete, ci mai probabil sub forma unei “valize diplomatice” fapt ce ar putea ridiculiza sistemul de aparare antiracheta la care presedintele G.W.Bush tine atât de mult. Daca sursele americane de informatii sunt demne de încredere, atunci componenta fundamentala a terorismului contemporan este organizatia Al Qaeda, forta principala a Frontului Mondial Islamic. Din multiple surse americane deschise, printre care si “San Francisco Chronicle” Oficiul International de Informatii din Washington si altele, rezulta ca organizatia terorista Al Qaeda s-a nascut la Peshavar, localitate strategica din Pakistan, situata în apropierea trecatorii Kebir, care face legatura cu Afganistanul sub patronajul S.U.A., cu participarea directa a unui important numar de specialisti ai C.I.A., jucând un rol esential în scoaterea rusilor din acesta tara. La început aceasta s-a numit Maktab Al Khidamat (în traducere Oficiul pentru Servicii Speciale). Rolul acestui “oficiu” era recrutarea, înarmarea si instruirea de luptatori, din toata lumea musulmana, pentru ducerea unor actiuni de lupta împotriva trupelor de ocupatie sovietice din Afganistan. În anul 1985, în fruntea “oficiului” a fost numit un om de exceptie, recrutat si instruit de C.I.A. pe nume Osama bin Mohamed bin Laden, care a transformat cu aprobarea C.I.A., “Oficiul pentru Servicii Speciale” în Al Qaeda. Prin intermediul acestei organizatii S.U.A. au introdus în Afganistan armament si materiale de razboi estimate la circa 8 miliarde de dolari. La încheierea razboiului din Afganistan în anul 1988 Al Qaeda controla un efectiv de circa 50.000 de luptatori proveniti din toate statele de credinta musulmana, experimentati în actiuni subversive, teroriste si de gherila. Întorsi în tarile de origine, combatantii Al Qaeda au constituit filiale locale ale acestei organizatii continuând actiunile de recrutare si instruire de noi aderenti. În felul acesta Al Qaeda a devenit cea mai mare organizatie terorista transnationala a tuturor timpurilor, adica s-a “globalizat”. S-a repetat fenomenul de la sfârsitului celui de-al doilea razboi mondial, cu zecile de mii de teroristi instruiti de S.O.E. si O.S.S. care au distrus imperiile coloniale. Organizatia Al Qaeda a întors armele împotriva S.U.A. dupa razboiul din Golful Persic (1990-1991) ca urmare a permanentizarii prezentei trupelor americane în Arabia Saudita considerata de lumea musulmana drept “tara sfânta”. Era vorba despre 24.000 militari, 200 avioane (F-15, F-16, F-17 Awacs) si 8 divizioane de rachete Patriot. În mai 2003 S.U.A. au decis sa-si retraga aceste forte. Retragerea a fost definitivata în august 2004. Serviciile de informatii ale S.U.A. au ajuns la concluzia ca microcelule apartinând Al Qaedei (aflate în conservare) se gasesc pe toate continentele si în toate statele vizate a fi lovite. În ceea ce priveste lumea musulmana, Al Qaeda are filiale autonome bine structurate si înzestrate în 66 de state, totalizând peste 60.000 de combatanti. Dupa aprecierile C.I.A. pe locul doi dupa Al Qaeda, cu orientare antisemita si antiamericana este organizatia Hezbollah care opereaza cu precadere în Orientul Mijlociu. În anul 1983 aceasta a masacrat în câteva zeci de secunde un întreg batalion de infanteie marina american, aruncând în aer în toiul noptii cladirea în care acesta era cazat, în apropierea aeroportului din Beirut – Liban. În iulie-august 2006, timp de peste 30 de zile, Hezbollah a purtat un razboi de-a dreptul incredibil cu puternica armata israeliana. Autoritatile americane au în vedere si teorismul autohton, reprezentat de Alianta Nationala si Natiunea Ariana, care pot provoca masacre în masa, asa cum a fost cazul sediului F.B.I. (Murah Federal Building) din Oklahoma City din anul 1995, încheiat cu 500 de morti si raniti. Fara a exista certitudini în aceasta privinta se estimeaza ca în cursul ultimului deceniu al secolului XX în lume operau peste 500 de organizatii si structuri teroriste, dintre care circa 110 de esenta nationalist-separatista. Centrul mondial al terorismului islamic nu a fost niciodata Afganistanul, ci Pakistanul, unde se gaseste nucleul de baza al conducerii Frontului Mondial Islamic. Osama bin Laden este doar unul dintre conducatorii acestui “front”, în rândul carora cea mai mare pondere o au liderii religiosi. Loviturile de la 11 septembrie 2001 împotriva S.U.A. au marcat trecerea de la terorismul modern la superterorism sau terorismul catastrofic. Nu mai organizeaza “acte teroriste”, ci “operatii teroriste”. Exemplu: ”Operatia avioanele” din 11 septembrie 2001, “Operatia Trenuri” 11 martie 2004, “Operatia Metroul” din 7 iulie 2005. S-au facut estimari potrivit carora loviturile teroriste din 11 septembrie 2001 si efectele acestora asupra economiei americane si mondiale ar fi produs pierderi de circa trei trilioane (3.000 miliarde) dolari. În acelasi timp, expertii în materie au estimat ca pregatirea celor 19 teroristi care au produs dezastrele de la World Trade Centre si Pentagon a costat câteva sute de mii de dolari, adica mult sub pretul unui singur tanc (care poate costa între 3-5 milioane dolari). Deci terorismul renteaza. Pentru comparatie, analistii americani au evidentiat ca pierderile S.U.A. în primul razboi mondial au fost de 24 miliarde dolari, cele din al doilea razboi mondial de 300 miliarde dolari, iar razboiul din Vietnam (1964-1975) 150 miliarde de dolari. Rezulta ca în urma loviturilor terorismului contemporan de la 11 septembrie 2001, S.U.A. au suferit cele mai mari pierderi din întreaga lor istorie. Pentru acest motiv presedintele G.W.Bush a considerat cele întâmplate la 11 septembrie 2001 nu acte teroriste, ci “acte de razboi”. De aici ar deriva “dreptul” S.U.A. de a declara razboi terorismului contemporan, si de a-l purta “pâna la victoria finala” în cooperare cu “comunitatea internationala” sau singure daca va fi cazul. “Comunitatea internationala” nu s-a grabit sa-l urmeze decât în mica masura. Specialistii militari americani sunt însa constienti ca razboiul împotriva terorismului ridica foarte multe probleme carora nu li se poate gasi raspuns. Dupa atacul de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941, americanii stiau macar unde se afla Japonia si au actionat în consecinta. Dupa cum recunoaste însusi presedintele S.U.A., G.W.Bush, în cuvântarea sa din 16 iulie 2002, “terorismul poate lua forme multiple, se poate ascunde în foarte multe locuri si este de regula invizibil”. Daca este asa, atunci de ce-l cauta cu tancurile? Terorismul contemporan nu este nici tangibil si nici quantificabil. Nu dispune de un teritoriu propriu si nici de obiective de valoare pe care sa le lovesti. Daca este asa, atunci care este rolul pe care-l pot juca Fortele Armate ale S.U.A., Trupele Terestre, Fortele Aeriene si Fortele Maritime într-un razboi împotriva unui inamic invizibil? Analistii politico-militari occidentali sunt unanimi în a recunoaste ca portavioanele, diviziile mecanizate si de tancuri, rachetele de croaziera si chiar superbomba de 10 tone experimentata recent, nu au nici un efect asupra organizatiilor si stucturilor teroriste. De pe urma interventiei militare americane în Afganistan, declansata la 7 octombrie 2001 organizatia superterorista Al Qaeda a avut foarte putin de suferit. Atunci se pune întrebarea ce urmareste de fapt Administratia S.U.A. prin marile concentrari de forte din zona Golfului Persic si din alte regiuni ale lumii? Nu cumva, sub paravanul razboiului împotriva terorismului international, S.U.A. urmaresc sa transforme suprematia militara pe care o detin, în raport cu restul lumii, în avantaje economice unilaterale? O asemenea conduita nu va ramâne fara raspuns, chiar si din partea aliatilor S.U.A. Analistii politico-militari, în majoritatea lor, sunt convinsi ca terorismul contemporan nu va fi descurajat de actiunile în forta ale armatei S.U.A., care în proportie de 85% este folosita pentru “a proiecta putere” în afara granitelor S.U.A. Specialistii din S.U.A. au ajuns la concluzia potrivit careia teroristii pot lovi în orice loc, oricând si cu orice tip de arme. Au perfecta dreptate. La Pentagon s-a concluzionat ca terorismul este un pericol mortal, iar teritoriul S.U.A. a devenit vulnerabil fata de atacurile teroriste în totalitate.Guvernul S.U.A. recunoaste, în mod oficial, ca : “terorismul ameninta în mod direct temeliile natiunii, oamenii nostri, modul nostru democratic de viata si proprietatea noastra economica”. Din aceasta recunoastere deosebit de grava se pot desprinde dimensiunile strategice ale actiunilor teroriste. La cel mai înalt nivel al Administratiei americane se recunoaste deschis ca înainte de a fi “criminali sângerosi” teroristii sunt actori strategici, disciplinati, rabdatori, sofisticati si morali. Acesta este un element de noutate absoluta reflectând o anumita nota de respect fata de combatantii terorismului contemporan care, în proportie de peste 85% s-au dovedit ca au studii superioare,. Acestia au început a fi luati în calcul ca adversari redutabili si nu doar ca “criminali”. Ca mod de actiune în plan strategic teroristii vizeaza întreaga societate din tara ce urmeaza a face obiectul unor atacuri. Descopera vulnerabilitatile, studiaza sistemele de aparare si pregatire antiteoriste si lovesc în locul si momentul ales de ei. Surprinderea este conditia fundamentala a succesului. Superterorismul produce nu numai teroare, ci si distrugeri strategice catastrofice. Analistii americani Michael Walzer si James R.Rule, într-un studiu intitulat “Cinci întrebari în legatura cu terorismul” constata ca societatea americana continua sa fie traumatizata, înspaimântata, buimacita, paralizata, dezorientata si cu pierderi economice în crestere dupa dezastrul de la 11 septembrie 2001, chiar si dupa 5 ani de la producerea acestuia. De la acea data fatidica, cea mai grava din întreaga istorie a S.U.A., americanii se considera “O natiune în stare de razboi”. Cât va dura aceasta stare nimeni nu stie. Libertatile democratice americane “unice” au trecut pe planul doi si cunosc o restrângere voita. Presedintele G.W.Bush a definit razboiul împotriva terorismului contemporan ca fiind un efort extrem de complex si de foarte lunga durata, în cadrul caruia, pe lânga forta militara, se va face apel la toate formele posibile de lupta – politice, economice, diplomatice, culturale, religioase, psihologice etc. Spre deosebire de “razboiul rece” acesta se anunta fara sfârsit. La întrebarea ce rol poate juca armata S.U.A. în razboiul împotriva terorismului international se pare ca raspunsul cel mai apropiat de adevar l-a dat eminentul om politic si membru al Congresului american, Gerry Hart, care a declarat în mod public: “S.U.A. cea mai mare putere militara a lumii, nu sunt pregatite pentru a se apara în secolul XXI, când razboiul este purtat de civili conta civililor, când nu exista limite în ceea ce priveste alegerea obiectivelor, când partile angajate în conflict nu au nimic comun cu armata si regulile militare”. Iata o definitie geniala data loviturilor teroriste de la 11 septembrie 2001. În razboaie nu au existat niciodata limite în alegerea obiectivelor. Pentru transpunerea în practica a Strategiei Nationale de Securitate Interna în S.U.A., dupa loviturile de la 11 septembrie 2001 a fost creat Departamentul Securitatii Interne, în care va fi concentrata puterea a peste 40 de agentii separate din acest domeniu. Noul departament este un gigant cu peste 175.000 de angajati. Potrivit aprecierilor specialistilor americani în materie, sectoarele din infrastructura nationala a S.U.A., cele mai vulnerabile si cu cele mai devastatoare efecte în cazul producerii unor atacuri teroriste, sunt urmatoarele: - Agricultura (agro-terorismul, generator de adevarata groaza); - Alimentatia populatiei; - Sistemul sanatatii publice; - Serviciile de interventie; - Guvernul si institutiile guvernamentale; - Industria militara în toate componentele sale; - Sistemele de Informare si Telecomunicatii (spatiul cibernetic); - Sistemul energetic national (centalele conventionale si nucleare, statiile de transformatoare, magistralele de transport a energiei); - Sistemele de transporturi terestre, aeiene si maritime; - Sistemul financiar-bancar; - Industria chimica; - Sistemul postal; - Monumentele de arta si simbolurile nationale care pot afecta starea morala a populatiei. Cu cât un stat este mai dezvoltat, cu atât loviturile teroriste asupra acestor sectoare produc efecte mai catastrofice. Iata de ce specialistii americani considera ca S.U.A. sunt cele mai vulnerabile în fata unor atacuri ale terorismului contemporan. Chiar daca ne situam la periferia civilizatiei vest-europene si România este vulnerabila la toate aceste sisteme. Efectele globale ale terorismului contemporan Potrivit aprecierilor analistului politic american Harvey Sicherman, presedintele Instiutului de Cercetari Politice Externe din Washington, loviturile terorismului international din 11 septembrie 2001 au pus capat epocii istorice post-razboi rece. S-a intrat într-o noua epoca istorica, cea a “razboiului împotriva terorismului”. Aceasta teza s-a bazat mai ales pe declaratia presedintelui G.W.Bush care a interpretat atacurile de la World Trade Centre si Pentagon ca fiind “atacuri îndreptate împotriva lumii civilizate, a valorilor democratiei si economiei libere de piata, a libertatii fundamentale ale omului etc.” România a adoptat aceasta conceptie fara sa ezite. Analistii si politologii, altii decât cei americani, considera ca la 11 septembrie 2001 terorismul internationl a lovit S.U.A. si nu “lumea întreaga” asa cum pretind cercurile politice de la Washington si mai ales presedintele G.W.Bush. Nici Uniunea Europeana si nici N.A.T.O. nu s-au angajat alaturi de S.U.A. în razboiul împotriva terorismului decât marginal sau simbolic. Americanii au învatt ca pentru “terorismul sinucigas” nu exista nici un fel de masuri de descurajare. Amenintarile ca vor fi judecati si condamnati la moarte nu le produce nici teama si nici retinere. Nici “închisorile secrete” ale C.I.A. si nici lagarul de tortura de la Guantanamo nu-i descurajeaza pe teroristi. Visul Administratiei Bush de a juca rolul unui guvern mondial care sa conduca eforturile de razboi împotriva terorismului, subordonându-si atât capacitatile militare ale unei “mari coalitii”, cât si serviciile de informatii ale acesteia s-a spulberat. În razboiul împotriva Irakului, considerat “antiterorist”, S.U.A. au avut alaturi doar Marea Britanie si Australia. Statele din fostul Tratat de la Varsovia care s-au alaturat S.U.A. nu reprezinta o forta demna de luat în seama, decât în plan politic. Pe acest fond, raporturile politice dintre Rusia, S.U.A. si N.A.T.O. s-au schimbat în mod radical. Rusia a devenit partener strategic al S.U.A. si N.A.T.O., fiind admisa în “Grupul celor 7”, primind si o bonificatie de 20 de miliarde de dolari. Rusia a încetat sa mai fie obedienta. Pentru a-si asigura succesul operatiunilor împotriva “terorismului international”, S.U.A. au fost obligate sa faca niste modificari si concesii dureroase, chiar inimaginabile în politica sa externa, astfel: - L-a recunoscut si acceptat ca “aliat al S.U.A.” pe generalul Musharaf dictatorul Pakistanului, ajuns la putre în urma unei lovituri de stat, singurul aliat al regimului talibanilor de la Kabul; - S.U.A. au trebuit sa renunte la masurile de represalii economico-financiare impuse Indiei si Pakistanului aplicate din 1998 ca urmare a experientelor nucleare si a programelor de înarmare atomica ale celor doua mari state asiactice cu o civilizatie antioccidentala. Bazele politicii americane împotriva proliferarii nucleare s-au facut tandari. Mai mult chiar, S.U.A. s-au vazut obligate sa acorde ajutoare financiare de ordinul miliardelor de dolari Pakistanului si Indiei pentru a le atrage bunavointa si cooperarea. Pentru ajutoarele primite Pakistanul ar fi trebuit sa declanseze o ofensiva cu trupele terestre din sud, lucru ce nu s-a materializat. Daca fortele politice fundamentaliste islamice îl vor înlatura pe genralul Musharaf, pozitiile S.U.A. în Afganistan si în Asia Centrala vor deveni foarte precare. În razboiul din Afganistan, care este departe de a se fi încheiat, S.U.A. nu si-au atins obiectivele strategice propuse: - Rasturnarea regimului talibanilor a slujit mai mult interesele Rusiei, decât pe cele ale S.U.A.; - Spaima americanilor – Osama bin Laden – este bine si sanatos, undeva prin Asia si le trimite acestora mesaje periodice, promitându-le noi lovituri devastatoare; - Organizatia Al Qaeda cu peste 60.000 de luptatori activi opereaza în mod descentralizat în peste 66 de tari si a dat lovituri înspaimântatoare la Jakarta si Moscova, Bagdad, Majaf, Ierusalim si Tel Aviv, Madrid si Londra. În urma informatiilor culese din Afganistan, inclusiv din interogarea a sute de prizonieri încarcerati la baza navala de la Guantanamo din Cuba, autoritatile de la Washinton au aflat ca organizatia terorista globalista Al Qaeda are structuri autonome în: Maroc, Somalia, Uzbekistan, Siria, Arabia Saudita, Irak, Turcia, Kuweit, Yemen, Pakistan, Libia, Egipt, Turkmenistan, Tadjikistan, Filipine, Indonezia, Kasmir, Cecenia, Bosnia-Hertegovina, Kosovo, Kenya, Tanzania, S.U.A., Canada, Germania si altele. În mod cert Al Qaeda a avut forte si în Marea Britanie cum s-a vazut la 7 iulie 2005. Specialistii americani în materie au ajuns la concluzia ca pe fondul “globalizarii”, “terorismul international” si “crima organizata” au facut corp comun. Marile structuri mafiote Camorra si N’Dragheta din Italia, Cosa Nostra din S.U.A., coopereaza cu clanurile crimei organizate din Albania, Kosovo, Macedonia si cu structurile de tip mafiot din Serbia, Rusia, Turcia si mai departe cu lorzii drogurilor din Columbia si din Mexic. “Tintele moi” pentru terorismul international si crima organizata sunt economiile dezvoltate din S.U.A., Canada si Uniunea Europeana. Narco-teorismul a devenit o realitate a zilelor noastre. Specialistii C.I.A. si F.B.I. au ajuns la concluzia ca în Europa, tarile cele mai accesibile crimei organizate ar fi România, Bulgaria, Albania si Bosnia-Hertegovina, unde exista “o legislatie slaba si dubioasa”, În perioada care a trecut de la gravele evenimente din 11 septembrie 2001, analistii americani, cu precadere cei de la F.B.I. au ajuns la urmatoarele concluzii: · Operatia terorista cu efecte globale de la 11 septembrie 2001 nu putea fi pusa la cale si coordonata de catre “indivizi fanatici de joasa factura”, ci de “oameni cu o înalta educatie, poligloti si cu o mare putere de adaptare”. O asemenea apreciere laudativa la adresa celor 19 teroristi care au distrus World Trade Centre si partial Pentagonul este de înteles. Ar fi fost culmea sa se admita ca “cea mai mare putere militara a tuturor timpurilor” ar fi fost umilita de o “banda de prosti” spre exemplu. În raportul Comisiei de Ancheta a Congresului S.U.A. din 2004, cei 19 teroristi sunt cotati drept “disciplinati, rabdatori, sofisticati si mortali”; · Terorismul international promovat de fundamentalismul islamic este un fenomen complex ce încorporeaza nu numai aspecte de ordin economic si social, ci si o puternica latura culturala de respingere a civilizatiei occidentale. Respingerea este reciproca; · Daca lumea musulmana va percepe razboiul împotriva terorismului international declansat de S.U.A. la 7 octombrie 2001 ca pe un razboi al crestinismului occidental împotriva religiei islamice, lucrurile ar putea lua o întorsatura foarte grava si cu consecinte imprevizibile. Într-un asemenea razboi, S.U.A. vor avea foarte putini aliati, asa cum a si demonstrat-o razboiul împotriva Irakului; · Procesul de “globalizare” favorizeaza actiunile organizatiilor si factiunilor teroriste internationale prin: usurinta în miscarea persoanelor, resurselor si informatiilor peste frontiere; usurinta în a alege si a ajunge la obiectivele de atac, care s-au multiplicat; usurinta în raspândirea stirilor si informatiilor care pot ajunge rapid la mase, influentându-le atitudinea si comportamentul în favoarea terorismului. Cel mai mare efect pe care l-a produs terorismul international si razboiul declansat de S.U.A. împotriva acestuia este cel al scindarii lumii. Se au în vedere scindarea lumii occidentale, scindarea N.A.T.O., a Uniunii Europene, a Europei de la Atlantic la Urali. Europa occidentala si S.U.A. percep în mod cu totul deosebit pericolul terorismului. Definirea de catre presedintele G.W.Bush a “axei raului” din care fac parte Irakul, Iranul si Coreea de Nord a fost primita cu stupoare si ostilitate de catre Uniunea Europeana. Exista temeri ca dupa cucerirea Irakului, S.U.A. vor ataca Iranul, apoi Coreea de Nord, iar cuceririle vor continua cu Siria, Libia si alte state si zone de importanta strategica. Aici nu mai este vorba de “razboi împotriva terorismului”, ci de cu totul altceva. Dupa ocuparea Irakului, S.U.A. cu toata puterea lor militara si economica s-au împotmolit, dovedind ca sunt incapabile sa-l poarte singure. Marele politolog american Francis Fukuyama, autorul celebrei carti “Sfârsitul istoriei si ultimul om”, într-un studiu intitulat “Statele Unite ale Americii împotriva tuturor” dat publicitatii la Melbourne – Australia, în august 2002 afirma: - În Europa, ca de altfel în cea mai mare parte a lumii au devenit predominante aprecierea si convingerea ca “la 11 septembrie 2001 la World Trade Centre si Pentagon americanii au primit ceea ce meritau”; - Din 1989 încoace între S.U.A. si Europa s-a nascut o imensa prapastie în ceea ce priveste modul de întelegere si abordare a marilor probleme ale lumii secolului XXI. Atitudinile diferite fata de “razboiul împotriva terorismului” a adâncit aceasta prapastie. Teoria lui G.W.Bush dupa care “Irakul este frontul principal de lupta împotriva terorismului nu este acceptata de Uniunea Europena si de restul lumii; - “Globalizarea” este abordata de pe pozitii diferite si cu interese diferite de catre S.U.A. si Europa. Aceasta poate deveni o sursa a terorismului de masa în viitor; - Deosebirile de pozitii dintre S.U.A. si Uniunea Europeana sunt de esenta si nu de stil; - S.U.A. fac dovada unui comportament iritant, bizar si irational bazat pe utilizarea excesiva a fortei în raporturile cu restul lumii si în contrast total cu Uniunea Europeana care promoveaza forta legii, opteaza pentru solutii politico-diplomatice si se opune recurgerii la razboi ca instrument de solutionare a crizelor. La reuniunea la nivel înalt de la Praga din noiembrie 2002, Administratia G.W.Bush a suferit o mare înfrângere politica. Încercarea americanilor de a transforma N.A.T.O. într-un instrument al politicii externe a S.U.A. si a angaja aceasta alianta în razboiul împotriva terorismului contemporan la scara globala a esuat. Largirea spre est a N.A.T.O. a condus, nu la unificarea Europei, ci la divizarea acesteia. Exista pareri potrivit carora “Grupul de la Visegrad” (Cehoslovacia, Polonia si Ungaria) a slujit subminarea Tratatului de la Varsovia, iar “Grupul de la Vilnius” (“Europa noua” – Albania, Bulgaria, Croatia, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia, România, Slovacia si Slovenia) slujeste subminarii Uniunii Europene (“Vechea Europa”), jucând rolul de “grup de presiune” subordonat Washingtonului. Uniunea Europeana este pur si simplu îngrozita de prevederile noii “Strategii Nationale de Securitate a S.U.A.” adoptata în septembrie 2002. Largirea N.A.T.O. din 2004 a adâncit divizarea Europei. Analistul politico-militar american John Lewis Gaddis, profesor la Yale University considera aceasta noua strategie ca fiind cea mai dura si mai gresiva din 1947 încoace de natura sa adânceasca divizarea N.A.T.O. si ruptura cu Europa. Se vorbeste despre “Europa veche” si “Europa noua”. În noua strategie de securitate a S.U.A. brodata pe conceptia razboiului împotriva “terorismului international” Administratia G.W.Bush îsi propune: - Raspândirea în lume a valorilor democratiei americane, universal acceptabile, inclusiv prin mijloace de forta (precum în Afganistan si Irak); - Executarea de “lovituri preventive” împotriva surselor de pericol ce ar “ameninta” securitatea Statelor Unite. Atacarea si ocuparea Irakului constituie prima “lovitura preventiva”. Sunt planificate si altele; - Mentinerea suprematiei militre a S.U.A. asupra lumii prin descurajarea aparitiei unor centre de putere amenintatoare cum a fost U.R.S.S., inclusiv prin utilizarea fortei. De la un capat la altul, aceasta strategie este impregnata cu amenintari de recurgere la folosirea fortei pentru atingerea obiectivelor propuse. Termenii în care a fost redactata aceasta strategie reflecta uriasa influenta a complexului militar industrial în viata societatii americane. Acest lucru este firesc atâta timp cât industria militara (peste 120.000 de fabrici si uzine de armament) constituie locomotiva economiei S.U.A. de la cel de-al doile razboi mondial încoace. Nici N.A.T.O. si nici Uniunea Europeana nu accepta noua Strategie de Securitate Nationala a S.U.A. si nici rolul de lider al Washingtonului. În noul context european si global, Uniunea Europeana (cu mici exceptii) nu accepta decât relatii de parteneriat de pe pozitii de egalitate cu S.U.A. Puterea economica superioara a Uniunii Europene îi dau acest drept. Aceasta realitate a fost reafirmata de Janvier Solana, la 10 septembrie 2003, în numele Uniunii Europene. În Europa si în întreaga lume exista temeri ca noua strategie a S.U.A. va deschide o era a cuceririlor teritoriale, eventual crearii unui imperiu american asa cum au procedat Germania si Japonia în cel de-al doilea razboi mondial. Despre acest lucru vorbesc si analistii americani Robert W.Tucker, Mihael Howard si G. Schmidt în studiul “Puterea, strategia si scopurile politicii externe a S.U.A.” dat publicitatii în buletinul “The National Interest” din Washington, în octombrie 2002. Pentru atingrea scopurilor politicii externe ale S.U.A., institutii ca N.A.T.O., O.N.U. si Consiliul de Securitate au devenit adevarate impedimente si ca atare au fost tot mai frecvent ignorate. Asa cum o demonstreaza criza irakiana, aceste organisme vor fi ignorate si în viitor, facând din Statele Unite “o natiune în afara legii”. Despre N.A.T.O. se afirma ca acesta a încetat sa mai existe ca balanta militara efectiva, supravietuind doar ca o simpla asociere politica de natiuni, din rândul carora S.U.A. încearca- si recoleze sprijinitori. Unilateralismul politic manifestat de S.U.A. în ultimul deceniu al secolului XX si primii ani ai secolului XXI, practica Washingtonului de a recurge cu usurinta la utilizarea fortei pe fondul uriasei sale suprematii militare în raport cu restul lumii au adâncit în mod grav deosebirile de vederi si de interese dintre S.U.A. si comunitatea internationala, dintre Statele Unite si Uniunea Europeana. Încercarea lui G.W.Bush de a implica O.N.U. în criza din Irak, sub comanda americana a fost respinsa de catre Franta si Germania. O.N.U. s-ar putea implica în mod constructiv în Irak numai dupa eliberarea acestei tari de sub ocupatia militara americana. Politologul american Robert K.Tucker profesor emerit al Univesitatii John Hopkins în studiul intitulat: “Singuri sau cu ceilalti?”, publicat în revista “Foreign Affairs” din luna decembrie 1999 constata cu o profunda îngrijorare :”Sunt îngrozit de puterea, cât si de ambitiile nostre. Sunt speriat de teroarea pe care le-o producem celorlalti. Noi putem afirma ca nu vom abuza de puterea, fara precedent, de care dispunem. Toate celelalte natiuni vor gândi ca noi vom abuza de acesta putere. Este si imposibil sa fie astfel. Aceasta înseamna ca mai devreme sau mai târziu se va naste împotriva noastra o asemenea reactie, o asemenea combinatie care s-ar putea încheia cu ruinarea noastra”. Aprecierea si viziunea profesorului Tucker sunt cotate drept cele mai realiste si mai inteligente din câte s-au facut în S.U.A. în ultimul deceniu al secolului XX, cu o valabilitate pe termen lung. Este bine sa se stie ca la baza instabilitatii si insecuritatii mondiale nu se afla “terorismul international”, ci dezechilibrul total în raportul de forte la scara globala, ca urmare a colapsului lumii socialiste si dezmembrarii Tratatului de la Varsovia si a continuarii cursei înarmarilor de catre S.U.A. Istoria Europei si a lumii din ultimii 300 de ani a fost caracterizata de stari alternative de pace si de beligeranta determinate de echilibrul existent în raportul de forte dintre principalele state sau coalitii de state, precum si cu ruperea acestui echilibru, generat de dezvoltarea inegala a statelor. Pâna la echilibrarea, într-o forma sau alta a suprematiei militare a S.U.A., razboaiele vor fi inevitabile cu toate consecintele imprevizibile ce pot decurge din acestea. Omenirea este în cautarea unui nou echilibru de forte. Cum va arata acesta este greu de anticipat. Starea de haos conduce, întotdeauna, la ceva nou si de regula neasteptat. Terorismul contemporan, indiferent de motivatie si de formele lui de manifestare nu se justifica, dar nici interventiile militare si razboaiele de cuceriri nu sunt îndreptatite. Colonel (r.) Florian Gârz NOTA DESPRE AUTOR În perioada 1991-1997 a detinut functia de consilier în Departamentul pentru Aparare, Securitate si Ordine Publica al Administratiei prezidentiale si sef al Secretariatului Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Este autor a numeroase carti: Iugoslavia în flacari – 1993; N.A.T.O. – Globalizare sau disparitie? – 1995; Expansiunea spre est a N.A.T.O. – Batalia pentru Europa – 1997; Renasterea Europei de la Atlantic la Urali – 1998; Balcanii zona de sânge si foc a Europei – 2000; Democratia hienelor – Spionaj , sânge si teroare – 2002; Spionaj si diversiune – 2002; Spionajul si puterea – 2003; Noua Apocalipsa – 2004; Apocalipsa si România – 2004; Cavalerii Apocalipsei – 2005; Istoria interzisa – 2005; Anticrist în razboi – 2006. |
