TERORISMUL EUROPEAN („TE – SAT 2007”) SI CRIMA ORGANIZATA

Chestor general de politie, profesor univ. dr.

Anghel ANDREESCU

Secretar de stat - Ministerul Internelor si Reformei Administrative

Lt. col. dr. Nicolae RADU

Seful Centrului Expertiza si Asistenta Psihologica

Serviciul de Protectie si Paza

În conditiile în care la început de secol XXI am devenit cetatenii unui nou mileniu marcat de foarte multe schimbari si riscuri, ceea ce au fost considerate, pâna acum, scenarii imposibile si de groaza pentru omenire au devenit o realitate terifianta si un pericol din ce în ce mai clar si prezent. Lovind prezentul, propagând raul si pretinzând ca asigura un viitor mai bun (Marret, 2002), terorismul a capatat la acest început de secol si mileniu, prin amploarea si diversitatea formelor sale de manifestare, un caracter complex, extins la scara întregii planete.

Monitorizarea datelor aparute în mass-media interna si internationala (http://stiri.neogen.ro; “Le Monde”, 4 august 2005) arata ca, fata de 175 atacuri teroriste comise în 2003, în perioada 2005/ 2006 au avut loc 391 actiuni teroriste (fata de 288 asemenea acte, comise în perioada 2004/ 2005). În completare, se mai poate preciza ca pe parcursul anului 2006, 11 state membre UE au fost tinta a 498 atacuri teroriste, fiind vizate, într-un mod cu totul aparte, Franta (Corsica) cu 283 atacuri si Spania (în special regiunea Basca) cu 136 atacuri.

Provocarile nu mai sunt doar conflicte inter – statale, ci sunt de natura mult mai complexa, apartinând nu o singura data zonei crimei organizate, terorismului, instabilitatii economice si nu în ultimul rând amenintarilor la adresa mediului înconjurator. În acest context, se poate considera ca ne confruntam cu noi amenintari, agresive si imprevizibile ca potential, putere de distrugere, resurse, retea de întindere mondiala, scopuri si tinte. Conform statisticii EUROJUST, un numar de 706 indivizi au fost arestati în 15 dintre tarile membre UE, fiind suspectati de comiterea unor infractiuni aflate la linia de demarcatie dintre crima organizata si terorism.

Noile tipuri de riscuri – difuze, greu de localizat si practic imposibil de combatut cu mijloace moderne traditionale – necesita o noua abordare integrata, care sa îmbine atât instrumente politice si economico- financiare cât si o strategie privind utilizarea de noi tehnologii destinate contracararii fenomenului în ansamblul sau.

Terorismul nu este un fenomen nou. El cunoaste în contemporaneitate o crestere fara precedent, iar prin formele noi de manifestare, prin caracterul sau tot mai organizat, pericolul deosebit si internationalizarea evidenta, constituie o amenintare permanenta la adresa comunitatii umane, a institutiilor si chiar a statelor.

De reamintit este si faptul ca terorismul în Europa are la baza bagajul istoric, politic, economic si social al fiecarui stat membru. Pornind de la acest nivel de cunoastere, nu trebuie neglijat nici faptul ca Uniunea Europeana, ca institutie politica, este din ce în ce mai mult identificata ca un simbol, implicând riscul de a deveni tinta pentru terorism. Raportându-ne, într-o analiza secventiala, la terorismul islamic, terorismul în UE trebuie abordat din perspectiva globala a mediului international de securitate. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât organizatiile teroriste care fac propaganda în tari terte au folosit si folosesc UE drept baza de recrutare de noi membri, AL –QAIDA ALBA fiind mai mult decât un exemplu.

Finantarea terorismului acopera, potrivit unor surse deschise de informare (“TE – SAT 2007”), doua domenii distincte marcate de finantarea atacurilor teroriste si fonduri pentru retelele teroriste. Fondurile sunt procurate prin crearea si gestionarea unor companii mici, ca surse ale unui venit legal, care astfel este folosit pentru sustinerea gruparilor teroriste în interiorul si exteriorul UE.

În sensul celor prezentate, o alta sursa importanta este obtinuta din donatiile private si din utilizarea neadecvata a „ZAKAT” – ului, respectiv „cea de a treia parte din venit care trebuie data de musulmani pentru cei saraci sau nevoiasi”. În conditiile în care sirul surselor ilegale pentru finantarea terorismului acopera în cea mai mare parte majoritatea actiunilor criminale, de la tehnica legata de falsificarea documentelor de identitate si calatorie, la infractiuni de natura financiara, precum folosirea cartilor de credit false, evaluarea sumei totale a fondurilor ilegale folosite pentru finantarea terorismului este aproape imposibila.

În opinia noastra, Europa constituie, pentru terorism, un veritabil teatru de actiune ce porneste din Urali si se întinde pâna la Atlantic, regiunea central – europeana fiind expusa în mod particular acestui atac, atât din considerente de ordin geografic, cât si din motivatii de ordin politic. Este o trista realitate faptul ca majoritatea liderilor organizatiilor teroriste poate trece aproape nestingherita frontierele, ca sume imense de bani pot ajunge de pe un continent pe altul în numai câteva ore, însa, când este vorba de cei care aplica legea, paradoxal, frontierele devin un serios obstacol.

De altfel, din cuprinsul rapoartelor si conferintelor internationale (Conferinta ministrilor europeni de justitie, Moscova, 4-5 oct. 2006), rezulta indubitabil ca “problematica ridicata de terorism nu poate fi solutionata numai prin actiuni individuale ci este necesara folosirea, în special, a mijloacelor oferite de legea penala internationala”. În conditiile în care legislatiile si strategiile nationale nu reusesc sa tina pasul cu tendintele crimei transnationale si cu înalta tehnologie folosite de aceasta, devine din ce în ce mai evident faptul ca securitatea nationala si aplicarea legii trebuie sa devina notiuni inseparabile.

În cadrul UE, terorismul si criminalitatea organizata sunt în esenta fenomene transnationale. Dupa cum am mai amintit, anul 2006 a fost marcat de o amplificare a manifestarilor fenomenului terorist. Teroristii separatisti au desfasurat nu mai putin de 424 atacuri în spatiul european. Gruparea ETA (Euskadi Ta Askatasuna) a revendicat un numar de 11 atentate în Spania, în timp ce miscarea IRRINTZI si-a asumat raspunderea pentru 4 atacuri pe teritoriul francez. Un numar de 6 atacuri, desfasurate la Madrid si Barcelona, a fost revendicat de GRAPO (First of October Antifascist Resistance Group). În acest context, avem indicii (“TE – SAT 2007”) si asupra faptului ca jumatate din cele 282 atacuri înregistrate în cursul anului 2006 în Corsica au fost revendicate de gruparile Front Liberation Nationale de la Corse (FLNC) si Union des Comabattants (UDC), acestea dispunând de informatii exacte asupra tintelor vizate. Italia a cunoscut o crestere a numarului de atacuri ale gruparilor anarhiste si de stânga, precum BR – PCC (Brigate Rosse per la Construzione del Partito Communista Combattente) sau FAI (Federazione Anarhica Informale), responsabile pentru unul, respectiv 9 atacuri în Roma, dar si în alte orase din nordul tarii si din Toscana.

Fara sa avem intentia de a insista asupra manifestarilor terorismului, trebuie sa reliefam faptul ca posibilitatile de combaterea a acestuia necesita un sustinut schimb de informatii si o permanenta cooperare între structurile specializate în riposta antiterorista, fie ca ne rezumam la cele externe, de tip: GSG – 9 (Comandoul Antiterorist German), SEK (SpezialeEinsatz Kommando), SAS (Special Air Service), GIGN (Grupul de Interventie al Jandarmeriei Franceze), OSASTO KARHU- Helsinki (Unitatea „URSUL”) sau GIS (Groupe Italian Interventional Speciale), NOCS (Nucleo Operativo Centrale di Securezza), GEO (Grupo Especiale Espagnol de Opertiones), fie ca amintim, nu în ultimul rând, unitatile specializate interne, de tip: Brigada „Vlad Tepes” sau „ACVILA”, din Ministerul Internelor si Reformei Administrative, „B- AT.” (Brigada Antiterorista) din Serviciul Român de Informatii sau „Unitatea Speciala de Interventie” din cadrul Serviciului de Protectie si Paza.

Schimbul de informatii, în scopul prevenirii si combaterii terorismului, se impune cu atât mai mult cu cât pâna în prezent, în România, fenomenul terorii nu s-a manifestat la intensitatea si amploarea existenta în tarile vestice (Germania, Danemarca si în mod repetat Marea Britanie) si nici nu au proliferat organizatii criminale de tip deosebit, precum YAKUZA (Japonia), KASTAFARIS (Jamaica) sau de tipul TRIADELOR chinezesti. Sunt înregistrati, însa, o serie de factori socio- economici propice si chiar stimulenti pentru crima organizata interna, manifestându-se tendinte evidente de racordare rapida a acesteia la procesul de globalizare si internationalizare a organizatiilor criminale prezente în majoritatea statelor lumii.

Dezvoltarea criminalitatii în România ar putea fi interpretata, lato senso, din perspectiva oferita de procesul de democratizare si, implicit, de integrare în circuitul economic mondial. Totodata, “deschiderea frontierelor, dublata de un control vamal relaxat” a impulsionat la cote fara precedent, miscarea persoanelor si a marfurilor, imigratia clandestina, furtul de autovehicule si traficul international de autovehicule furate, traficul cu moneda falsa, traficul de materiale radioactive, traficul cu opere de arta si nu în ultimul rând criminalitatea atât cea economico – financiara, cât si cea prin agresare fizica.

In timp ce specialistii nu reusesc sa cada la un consens în definirea conceptelor de terorism, crima organizata (Grupul Ad – Hoc pentru Crima Organizata al UE, 2005 ), mafie sau coruptie, definibile din variate unghiuri si experiente, structurile crimei organizate dovedesc din ce în ce mai multa usurinta în adaptarea fata de schimbarile de situatii si conditii (INTERPOL, 13-14 decembrie 2005), orientându-se foarte rapid spre spatiul economic care le asigura câstigurile cele mai mari si posibilitati concrete de patrundere în institutiile sociale si în cele ale ordinii juridice.

Departe de a fi considerata doar o asociere banala a doi sau mai multi infractori pentru spargerea unei locuinte sau furtul unei masini si valorificarea bunurilor sustrase, crima organizata, spre deosebire de organizatiile teroriste, are obiective stabilite pe termen lung, în plan economic, politic si social, si vizeaza obtinerea profitului si puterii. Daca terorismul tinde sa schimbe un sistem politic, organizatiile crimei organizate urmaresc doar câstigurile perpetue.

Ca atare, raportat la fenomenul terorist, Europa se confrunta cu o amplificare a actiunilor infractionale, cum ar fi: contrabanda, bancruta frauduloasa, traficul ilegal cu stupefiante, cu armament, munitie, explozivi, moneda falsa, traficul de persoane, depunând eforturi multiple în scopul prevenirii si combaterii acestora. Semnificative, în context, sunt actiunile derulate de catre membrii actualului KADEK (desprins din PKK - Partidul Muncitorilor din Kurdistan), în domeniul traficului cu droguri si de catre PKK în domeniul traficului cu armament, munitie si explozivi, precum si al traficului de persoane.

In ceea ce priveste România, existenta unor structuri ce tin de organizatiile teroriste internationale este cel mai frecvent semnalata de surse specializate ( www.sri.ro ), printre amenintarile majore existente la adresa sigurantei nationale. Organizatii precum: Frontul pentru Eliberarea Palestinei, FRATII MUSULMANI (FM), ABU NIDAL, HEZBOLLAH; HAMAS; HIZB – AL TAHRIR (Partidul Eliberarii Islamice) sau GIA (Grupul Islamic Armat) si nu în ultimul rând LUPII CENUSII (LC) detin, prin nucleele de reprezentare, un adevarat potential virtual de afirmare, îndrumate fiind “sa adopte pozitii rezervate care sa nu atraga riposte din partea autoritatilor statului român” (Antipa, 2004).

Desi pâna în prezent, cel putin în plan terorist, nu au fost relevate conexiuni importante între marile structuri ale crimei organizate internationale, cea mai reprezentativa ramânând MAFIA italiana, pe de o parte, si gruparile sau organizatiile teroriste, pe de alta parte, periculozitatea deosebita a actiunilor infractionale desfasurate de crima organizata internationala pe teritoriul României a facut ca acestea sa constituie obiectul unor investigatii din partea institutiilor abilitate în acest sens.

Astfel, se poate aprecia ca, la amenintarile distincte reprezentate de terorism si crima organizata, la adresa securitatii europene, careia subscrie si siguranta nationala, se adauga noi factori de risc, rezultati din interferenta celor doua fenomene, si reprezentati de:

1. mijloace financiare obtinute de catre grupari teroriste din activitati

specifice crimei organizate, acestea permitând dezvoltarea capabilitatilor organizatorice si operative proprii;

2. generarea unor conflicte de interese, prin implicarea terorismului în

crima organizata, pentru a caror rezolvare se poate apela la modalitati cu grad extrem de violenta;

3. amplificarea unei stari de îngrijorare privind perspectiva de a

instaura si consolida, pe teritoriul national, structuri specifice criminalitatii organizate, coroborate cu revigorarea fenomenului terorist international.

Pornind de la cele precizate, se poate aprecia ca organizatiile criminale si cele teroriste converg caracteristici multiple ce permit o strânsa cooperare, astfel încât acestea permit o înalta ierarhizare structurala, cu paliere decizionale, cu sarcini si competente bine definite. Totodata, în desfasurarea activitatilor specifice, acestea uziteaza de acoperiri oficiale, fiind vizate activitati ilicite de mare amploare, violenta fiind principala regula de actiune. Cu intentia de a sustine o mai buna cunoastere a fenomenelor terorismului si crimei organizate transnationale, apreciem ca AL – QAIDA reprezinta chintesenta acestor manifestari.

De retinut este si faptul ca simbioza nefericita a terorismului cu crima organizata influenteaza, în mod evident, si economia mondiala. Astfel, evolutiile pietelor de capital si a celor bursiere, au devenit imprevizibile, cu repercursiuni negative asupra economiilor statelor în curs de dezvoltare sau a tinerelor democratii din Europa Centrala si de Est.

Pe acest fond, strategiile de securitate trebuiesc regândite fundamental, luând în calcul includerea de noi vectori în ecuatia de siguranta nationala a fiecarui stat. În contextul în care forurile continentale si mondiale îsi canalizeaza eforturile pe directia identificarii solutiilor adecvate pentru eradicarea fenomenului terorist, România si-a amplificat eforturile de contracarare a acestui flagel, atât în plan international cât si în plan intern. Aceste eforturi vizeaza alaturarea României la coalitia internationala, în scopul combaterii terorismului, prin punerea la dispozitie a întregului potential national si intensificarea masurilor de actualizare a cadrului legislativ si implementare a acquis – ului comunitar.

Începând din 11 septembrie 2001, la nivelul Ministerului Internelor si Reformei Administrative au fost declansate o serie de activitati concertate, distincte, având ca obiectiv prevenirea si combaterea terorismului transfrontalier. Parte a Sistemului National de Prevenire si Combatere a Terorismului (SNPCT), Ministerul Internelor si Reformei Administrative a dispus masuri concrete de întarire a supravegherii si pazei frontierei de stat, de eficientizare a sistemelor de paza, ordine si securitate, pe zona ambasadelor, legatiilor, reperezentantelor straine, precum si a sediilor administratiei publice centrale si locale.

În cadrul procedurilor aplicate, Ministerul Internelor si Reformei Administrative a acordat prioritate atât combaterii traficului de fiinte umane si migratiei clandestine, cât si identificarii organizatorilor de filiere, respectiv calauzelor specializate în trecerea frauduloasa a frontierelor. În deplin acord cu dispozitiile aquis- ului comunitar, România ramâne un participant activ si eficient la lupta pentru prevenirea si combaterea oricaror tipuri de riscuri si amenintari subsumate sau asociate terorismului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

ANDREESCU, A., (2002). 11 septembrie 2001 – provocarea secolului XXI în materie de terorism. Ed. ARTPRINT, Bucuresti.

ANDREESCU, A., si colectiv., (2003). Terorismul international - flagel al lumii contemporane, Ed. Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti.

ANDREESCU, A.; RADU, N., (2007). Geneza Terorii. Masuri corelative antiteroriste, Ed. ARTPRINT, Bucuresti.

ANDREESCU, A.; RADU, N., (2007). Terrorism – From „The Big Encyclopedia of Jihad” to „Hamas Covenant” and „the White al – Qaeda”, în, „Romanian Military Thinking”, ianuary- march, vol 1, 2007.

ANDREESCU, A.; RADU, N., (2007). Reteaua terorii. De la Septembrie Negru la Al- Qaida Alba, în, „Gândirea Militara Româneasca”, martie – aprilie, vol.2, 2007.

ANDREESCU, A.; RADU, N., (2007). The voice of terror between “ISLAMIC LOW” and “CIVILIZATION CONSCIOUSNESS“ în, „Romanian Military Thinking”, april - mai, vol 2, 2007.

ANDREESCU, A., (2007). Consideratii privind crima organizata si terorism. Rolul M.I.R.A. în prevenirea si combaterea acestui flagel, Prelegere. Simpozion international de comunicari stiintifice, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

ANTIPA, M., (2004). Securitatea si terorismul. Prevenirea si combaterea actiunilor extremist- teroriste pe teritoriul României, Ed. Celsius, Bucuresti.

ARADAVOAICE, GHE.; ILIESCU, D.; NITA, D.,(1997). Terorism, Antiterorism, Contraterorism. Ed. ANTET, Oradea.

ARADAVOAICE, GHE; STANCU, V., (1999). Razboaiele de azi si de mâine. Ed. Militara, Bucuresti.

BLAIR, T, (2002). Speech - 10 septembrie 2002, în „O Analiza a Terorismului în Lume 2002”. Ministerul de Externe al Statelor Unite, DIACRIS International, USA.

BURGESS, M., DELCEA, E.,I., (2006). Problematica definirii terorismului, în, Terorismul Azi, vol IV - VI, an 1, oct. – dec..

COLVARD, K., (2002). The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim Foundation, 627, Madison Avenue, New York, NY, USA.

CRENSHAW, M., (1990). The logic of terorism, în, REICH, W., ed. The origins of terrorism, Cambrige; Cambrige University Press.

FRANCO, C., (2005). I martiri di Al-Zarqawi e la strateia del caos, Limes, Rivista Italiana di Geopolitica, nr.6, Gruppo Editoriale L’Espresso.

FRATTASIO, A., (2006). Epistemologia terorii. Ed. ERA, Bucuresti.

GURR, T., (1970). Why Men Rebel. Princenton, New York: Pincenton University Press.

HAMAD, A. A., (2006). Weibe Qaida in Bosnien, în, „Der Spiegel”, decembrie; vezi si www.spiegel/ politik/ ausland.

IORDACHE, Fl., (2005). Terorism. Efecte si concepte. “Prelegere”. Masterat, Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti.

IOVA, M. (2006). 11 Septembrie 2001, în, „Politica Internationala”, nr. 5/6.

MARRET, J.L., (2002). Tehnicile terorismului / 11 septembrie 2002. Ed. Corint, Bucuresti.

MOISESCU, F., G.; ANDREESCU, A.; ANTIPA, M., (2004). Terorismul - Amenintare majora asupra democratiei secolului XXI. Ed. Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti.

XXX (2006). Parteneriatul Londonez de Redresare. Manuscris.

PETERS, H., P.,(2006). Mass – media si terorismul. Canal de informare si arena publica, în, Terorismul Azi, vol II, an 1, august.

POWERS, T., D., (1971). The making of a terrorist. Boston: Houghton Mifflin PREVOST, J.,F., (1973). Les aspects nouveaux du Terrorisme International, în, „Annuaire Francais de Droit International.

XXX Profil, Buletin, Serviciul Roman de Informatii, an I, nr.1, martie 2003.

RADU, N., (2005). Recurs la Siguranta Statului. Ed. FED PRINT, Bucuresti.

XXX (2006). Raportul final al Congresului american de ancheta privind atacurile teroriste asupra SUA, 11 Septembrie 2001, Ed. Alfa, Bucuresti.

ROSENBERG, B., M., (2006). Rezolvarea pasnica a conflictelor, Ed. Elena Francisc Publisching, Bucuresti, în, Terorismul Azi, vol 1, an 1, iulie 2006, DELCEA (2006), Ad- Terorismul.

SEGER, K., (1990). The antiterrorism handbook. Editura Presido, SUA.

SÂRBU, BENEDICT. I, (2006).Managementul resurselor de securitate si conceptia antiterorista româna, în, Terorismul Azi, vol III, an 1, septembrie.

SMITH, P. , (2002), apud , POSNER G., Esecul prevenirii lui 11 septembrie, în, ” The Failure to Prevent”, 9/11, SUA.

STOINA, N., (2002). Megaterorismul - provocarea mileniului III, în, http://actrus.ro .

TUDOR, R., (2006). 11 Septembrie 2001, în, „Politica Internationala”, nr. 5/6.

TICAL, G., M., (2003). Combaterea crimei organizate, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti.

VOICU, C., (2002). Siguranta si ordinea publica. Editura ARTPRINT, Bucuresti.