METODA FENOMENOLOGICA LA HUSSERL SI RICOEUR

Etimologic, fenomenologia înseamna stiinta fenomenelor. În filosofie, termenul a fost consacrat ca stiinta a fenomenelor de constiinta. Spre exemplificare, Kant numea fenomenologia stiinta care determina miscarea si repausul numai în relatia cu reprezentarea. Hegel numeste fenomenologie învatatura privind devenirea cunoasterii (Fenomenologia spiritului prezinta înaintarea constiintei de la cunoasterea nemijlocita la cunoasterea absoluta.) La rândul sau Husserl, cel care a conferit fenomenologiei importanta unei prima philosophia, a numit fenomenologia drept cercetare a constiintei intentionale (orientata spre ceva) pentru a dezvalui conditiile fundamentale ale constituirii obiectelor cunoasterii. În acest ultim sens, fenomenologia a si dobândit de altfel consacrarea în filosofia contemporana.

EDMUND HUSSERL

Adevaratul întemeietor ale fenomenologiei, cel care i-a elaborat în detaliu conceptele si tehnicile specifice, a fost Edmund Husserl (1859-1938), unul dintre cei mai de seama filosofi contemporani, gânditor de formatie enciclopedica, ce s-a impus prin lucrari de referinta la începutul secolului XX.

Opera lui Husserl, impresionanta prin densitatea preocuparilor, amploarea abordarilor si mai ales prin caracterul prospectiv al elaborarilor, constituie si astazi un teren de intense confruntari ideologice si teoretico-metodologice si, dincolo de dificultatile si limitele structurale ale idealismului transcedental de factura fenomenologica, se impune ca un punct de referinta în reconstructia actuala a domeniilor logicii, filosofiei, metodologiei, axiologiei si epistemologiei. detalii