CONCEPTUL DE INTERTEXTUALITATE

ASPECTE SINTACTICE, SEMANTICE SI PRAGMATICE

ALE TEORIEI TEXTULUI

Întelegerea filosofiei si a formelor culturii în genere, în structura lor sistematica, este în mare parte conditionata de abordarea acestora sub aspectul limbajului specific si, în consecinta, cel al textului corespunzator. Ca urmare, devine imperios necesar un minimum de cunostinte de semiotica si de teoria textului. Caci, asa cum s-a remarcat adesea, filosofia, stiinta, arta (si formele ei) trimit la texte, ele împletindu-se într-un limbaj determinat.

De fapt, tot ceea ce ia forma scrierii în literatura, stiinta, filozofie, îsi afla elementul de baza într-un text ale carui particularitati au iscat din cele mai vechi timpuri discutii despre natura limbajului si despre metodele de explicitare si interpretare comprehensiva, diferentiat la niveluri diferite si în epoci diferite. Este de mentionat ca, pâna la constituirea unei semiotici si a unei teorii a textului (abia în secolul XX), filosofii au fost în primul rând cei care au studiat limbajul si, ca atare, si limbajul scrierii filosofice în speta. E de ajuns sa amintim de sofisti, de Platon si Aristotel, apoi de gânditorii medievali si moderni de la origine pâna la Leibnitz, apoi de Frege si filosofia moderna a limbajului. detalii