CONCEPTUL DE COMPREHENSIUNE LA H. G. GADAMER

1. COMPREHENSIUNEA – CONCEPT DE  BAZA AL HERMENEUTICII FILOSOFICE.  DE LA EXEGEZA LA INTERPRETARE SI COMPREHENSIUNE.

Creator al „hermeneuticii filosofice” , Hans Georg Gadamer (1913-2005) este totodata si cel mai important discipol al lui Heidegger pentru gânditorii  contemporani si continuându-i în traditie filosofica pe Nietzche, Hegel, Kant, Platon s.a. El si-a plasat demersurile din scrierea fundamentala „Adevar si Metoda” (1960) – una din operele de referinta ale filosofiei contemporane – în prelungirea ideii „cercului hermeneutic” si a luat ca obiect metodologia stiintelor. „Hermeneutica pe care eu o numesc filosofica – scrie Gadamer – nu se prezinta ca un nou procedeu de interpretare si descifrare. În fond ea descrie doar ceea ce se petrece totdeauna când interpretarea convinge si reuseste. Nu este vorba  în nici un caz de o învatatura ce prescrie cum sa fie comprehensiunea… Comprehensiunea  este însa mult mai mult decât aplicarea  plina de iscusinta a unei capacitati. Ea este totdeauna si un câstig în ceea ce priveste întelegerea de sine mai întinsa si mai adânca. Aceasta înseamna însa ca hermeneutica este filosofie si ca filosofia este filosofie practica.”  

În programul lui Gadamer , hermeneutica se opune  scientismului (reducerea rationalista la forma stiintificitatii adusa prin „stiintele exacte”) formulând o exigenta filosofica prin care nazuieste mai mult decât o metodologie a „stiintelor spiritului”, anume „un aspect universal al filosofiei  marcat prin ceea ce este comun tuturor modalitatilor de comprehensiune” .  detalii