|
Spre primavara, plecarile acestea fura din ce în ce mai dese, sederile mai lungi. Îndata ce se întorcea, Pasadia ne poftea la prânz. Presupunând ca era cu putinta sa aiba de vorbit cu Pantazi, cu care pe zi ce trecea se lega mai strâns, si lucrari cei priveau numai pe dânsii, luasem obiceiul ca, dupa cafea, numaidecât, sai las un ceasdoua singuri, cum facea Pirgu. Plecam o data cu acesta, nu însa fara a avea grija sa ma informez înainte de a ajunge la poarta, încotro voia so apuce, pentru ca so iau în partea dimpotriva. Ma întreba odata unde ma duceam. Îi spusei ca la Academie. - Nu stiam, zise, ca sa redeschis si ma mir cum de nam aflat si eu. Au sa se arza iar, sa vezi. Biliardul a cazut de la moda; un "treibenti", un "pulsecret" nu mai joaca decât alunarii si e pacat: erau jocuri dragute. |