|
CELE TREI HAGIALĀCURI Un prieten de cānd lumea, asa-mi paruse desi īnainte de anul acela - 1910 - nici nui banuisem macar fiinta pe lume. Se ivise īn Bucuresti cam o data cu īntāile frunze . De atunci īl īntālnisem mereu si pretutindeni. De la īnceput īmi facuse placere sal vad, cu timpul cautasem chiar prilejul. Sunt fiinte cari prin cāte ceva, uneori fara a sti ce anume, desteapta īn noi o vie curiozitate, atātāndune īnchipuirea sa faureasca asuprale mici romane Mam mustrat pentru slabiciunea ceam avut de asemenea fiinte; nu destul de scump era so platesc īn patania cu sir Aubrey de Vere? |