Îndata ce se întorcea, Pasadia ne poftea la prânz. Presupunând

ca era cu putinta sa aiba de vorbit cu Pantazi, cu care pe zi ce trecea

se lega mai strâns, si lucrari cei priveau numai pe dânsii, luasem

obiceiul ca, dupa cafea, numaidecât, sai las un ceasdoua singuri, cum

facea Pirgu.

 Plecam o data cu acesta, nu însa fara a avea grija sa ma

informez înainte de a ajunge la poarta, încotro voia so apuce, pentru

ca so iau în partea dimpotriva. Ma întreba odata unde ma duceam. Îi

spusei ca la Academie.