CINCI IMAGINI ALE CONŞTIINŢEI
PRIMA IMAGINERepet cu încetinitorul pe ecranul imaginaţiei propria
mea închipuire. Eu sunt într-o copilărie abstractă, care este una
mentală, da, parcă aş vrea să fiu unul din copiii aceia de care
vorbeşte Hristos, copiii aceia care cântă în pieţe şi oamenii trec
indiferenţi iar ei spun : “v-am cântat din fluier şi nu aţi dansat”,
nu v-aţi bucurat, nu aţi râs, mai adaug eu.
Da, eram un copil, aveam o copilărie interioară atât de
frumoasă şi eu mâncam, mâncam, o mâncare bună, albă,
parcă era mană cerească şi eram în pustiu, dar în pustiul
acesta era cineva prezent, deosebit de bun, de zâmbitor, de
cald, de copilăros, care ştie să fie prezent doar printr-un
zâmbet, pe care nu-l mai poţi uita şi eu l-am chemat la masa
mea. El a zâmbit şi eu am zâmbit, ne-am întâlnit amândoi
zâmbetele şi ne-am aşezat împreună la masa aceea.
CARTEA
