CIND AMINTIRILE

               Cind amintirile-n trecut

                    Incearca sa ma cheme,

               Pe drumul lung si cunoscut

                    Mai trec din vreme-n vreme.

               Deasupra casei tale ies

                    Si azi aceleasi stele,

               Ce-au luminat atit de des

                    Induiosarii mele.

               Si peste arbori rasfirati

                    Rasare blinda luna,

               Ce ne gasea imbratisati

                    Soptindu-ne-mpreuna.

               A noastre inimi isi jurau

                    Credinta pe toti vecii,

               Cind pe carari se scuturau

                    De floare liliecii.

               Putut-au oare-atita dor

                    In noapte sa se stinga,

               Cind valurile de izvor

                    N-au incetat sa plinga,

               Cind luna trece prin stejari

                    Urmind mereu in cale-si,

               Cind ochii tai, tot inca mari,

                    Se uita dulci si galesi?

                    (1883, 15/27 mai)