Invăţ învierea mergând
CARTEA
Îmi dau semne indescifrabile
Oamenii care au reuşit în istorie,
Acei muncitori tipografi
Care au adunat aldine
În şorţul de plumb.
Pe aici nu se trece! îţi scriu,
In vreme ce razele roentgen
Mi-au pătruns deja prin carne şi os.
Intru triumfal în loja operei
Şi traviata scuipă-n batistă
Vopsea pentru ouă.
Învăţ învierea mergând
Pe picioare şi iluzia asta contează
Ca o medalie peste care
S-a suprapus sufletul.
Ştiu, nu-i real decât zidul igrasios
De sub desene grafittii
Şi acest crochiu de poem
Care ar putea fi, la urma urmei,
Numai un cârd timid de fecioare .
Cuvânt lângă cuvânt,
Tot mai departe de toate,
M-am oprit si scriu pe un singur rând
Povestea-mi din carte.
Nu percep haosul, nu am teamă…
Caut după hrană cu pasul,
Cu ochii aplecaţi în ţărna peste care
Pantofii cu toc cui
Dansează cu regele soare.
