CURS DEPANARE CALCULATOARE

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

1. TEMATICA CURSULUI: DEPANARE SI MODERNIZARE PC I. INTRODUCERE

 

  1. Structura cursului; ce vom sti la terminarea orelor de curs ?
  2. Evolutia calculatoarelor personale.
  3. Reprezentarea interna a informatiei într-un calculator; cum reuseste calculatorul sa satisfaca atatea cerinte ale utilizatorilor ?
  4. Notiuni despre organizarea logica a datelor.
  5. Structura unui calculator; ce gasim sub carcasa ?

II. GENERALITATI

  1. Tipuri de sisteme.
  2. Documentatia necesara.
  3. De ce avem nevoie pentru a putea incepe depanarea hardware ?
  4. Demontarea calculatorului si examinarea acestuia.

III. COMPONENTELE PRINCIPALE ALE SISTEMULUI

    1. Placa de baza.
    2. 1.1 Tipodimensiunile de placilor de baza.
    3. 1.2 Magistralele de date de pe placa de baza.
    4. 1.3 Tipuri de sloturi de extensie.
    5. 1.4 Chipset-ul, creierul placii de baza ?
    6. 1.5 BIOS-ul – descriere si configurare.
    7. 1.6 Resursele sistemului: IRQ, DMA, adrese I/O.
    1. Procesorul, creierul calculatorului.
    2. 2.1 Caracteristicile procesorului: controlul traficului prin microprocesor.
    3. 2.2 Liderii producatorlor de microprocesoare.
    4. 2.3 Familia microprocesoarelor X86. Coprocesoarele matematice.
    5. 2.4 Ce ne rezerva viitorul privind microprocesoarele ?
    1. Memoria.
    2. 3.1 Organizarea logica a memoriei.
    3. 3.2 Tipuri de memorie.
    4. 3.3 Adaugarea de memorie: modalitati de testare.
  1. Sursa de alimentare si carcasa unitatii centrale.

4.1 Tipurile de surse de alimentare.

4.2 Standardele carcaselor unitatii centrale.

IV. DISPOZITIVELE DE INTRARE/IESIRE

1. Dispozitivele de intrare.

1.1 Tastatura.

1.2 Mouse-ul.

1.3 Dispozitivede intrare speciale.

    1. Dispozitive de afisare video.
    2. 2.1 Sistemul de afisare
    3. 2.2 Monitorul
    4. 2.3 Adaptorul grafic. Acceleratoare grafice.
    1. Comunicatii si retele de calculatoare.
    2. 3.1 Utilizarea porturilor de comunicatie (COM, LPT, USB).
    3. 3.2 Modemul.
    4. 3.3 Componentele unei retele LAN. Elemente de baza.
  1. Dispozitive audio.

4.1 Caracteristicile placilor de sunet.

4.2 Accesoriile placilor de sunet.

V. SISTEME DE STOCARE DE MARE CAPACITATE.

  1. Interfete de stocare.
  2. Unitati de discheta.
  3. Componentele de baza ale unitatilor de hard-disc.
  4. Unitatile CDROM. Standardele CD-urilor.
  5. DVD-ul este viitorul ?
  6. Unitati de bandasi alte unitati de stocare de mare capacitate

VI. IMPRIMANTE SI SCANNERE.

  1. Imprimante matriceale.
  2. Imprimante cu jet de cerneala.
  3. Imprimante LASER.
  4. Scanerul.

VII. ASAMBLAREA SI ÎNTRETINEREA SISTEMELOR

  1. Realizarea unui sistem.
  2. Modernizarea unui calculator: c￤ si cum ?
  3. ￮tretinerea sistemului: ￴retinerea preventiva, copii de siguranta, garantii.

VIII. DEPISTAREA DEFECTELOR SI DEPANAREA

  1. Instrumente de diagnosticare software.
  2. Instrumente de diagnosticare hardware.
  3. Probleme create de sistemele de operare.

2. EVOLUTIA CALCULATOARELOR PERSONALE

A) SCURT ISTORIC

Un calculator numeric modern este de fapt un set de comutatoare electronice, utilizate pentru a reprezenta si controla circuitul datelor elementare, numite digiti binari (biti). Datorita caracterului on/off al informatiei binare (1 sau 0), trebuia gasit un comutator electronic eficient.

Primele calculatoare foloseau tuburile electronice pe post de comutatoare, ceea ce ducea la aparitia multor probleme, acestea fiind ineficiente datorita consumului mare de energie, mare parte degajata sub forma de caldurasi fiind foarte nesigure.

Aparitia tranzistorului a revolutionat calculatoarele personale. Inventat ﾠ1948 de John Bardeen, Walter Brattain si William Shockley, tranzistorul este un comutator electronic compact, cu consum mic de energie si de dimensiuni mult mai mici, ceea ce a dus la ￬aturarea completa a tuburilor electronice.

Trecerea la tranzistoare a declansat o noua era a miniaturizarii, pe care o simtim din plin si astazi. vechile sisteme de calcul, de dimensiuni foarte mari (umpleau o ￣apere) si mari consumatoare de energie s-au transformat ﾠsisteme compacte (laptopuri) care pot functiona cu o simpla baterie.

￮ 1959 inginerii de la Texas Instruments au inventat circuitul integrat, contin￤ mai multe tranzistoare pe acelasi suport de baza, legate fara fire. Primul circuit integrat continea 6 tranzistoare, fata de un procesor Pentium cu peste 4 milioane de tranzistoare.

￮ 1969, compania Intel a produs un cip de memorie de 1 Kb=1024 biti, reprezent￤ la acea data o mare realizare. Cum era firesc, comenzile nu au ￣etat sa apara, compania Busicomp comand￤ 12 tipuri diferite de circuite logice pentru una din masinile sale de calcul aflate ﾠproiect.

Pe l￧a faptul ca Intel a ￣orporat toate aceste circuite ￴r-un singur cip, au ￣orporat si toate functiile lor, astfel ￣ﾠsa poata fi controlat printr-un program care ￠putea modifica functiile.

Primul procesor Intel 4004, un procesor pe 4 biti, a aparut ﾠ1971 (cipul opera 4 biti de date simultan). A urmat foarte repede 8008, un microprocesor pe 8 biti, aparut ﾠ1972.

￮ 1973 au fost proiectate primele microcalculatoare bazate pe cipul 8008, simple echipamente pentru demonstartii cu rolul de a face sa se aprinda niste luminite. La sfﾼ/span>situl lui 1973, Intel a introdus cipul 8080, de zece ori mai rapid decﾠpredecesorul sau, care adresa 64 K memorie. Acesta a fost de fapt pasul mult asteptat de industria calculatoarelor personale.

￮ 1975 a fost lansat kitul ALTAIR, considerat a fi primul calculator personal, contin￤ un microprocesor 8080, o sursa de alimentare, un oanou de comanda cu multe beculete si o memorie de 256 octeti. La un pret de vare de ~ 400 $, kitul trebuia ansamblat de cumparator. calculatorul cuprindea o magistrala cu arhitectura deschisa, fiind posibila adaugarea de extensii si periferice ulterioare. Noul procesor a inspirat alte companii sa scrie programe, inclusiv sistemul de operare CP/M si prima versiune a limbajului de programare BASIC.

￮ 1975, firma IBM a introdus pe piata primul ei calculator personal. Modelul 5100 avea 16K memorie si un monitor cu 16 linii pe 64 de caractere, un interpretor al limbajului BASIC si o unitate de casete DC 300 pentru stocare, pret 9000 $. Datorita pretului nu a constituit un succes comercial si a fost ￬ocuit cu modelele 5100, 5110 si 5120. Abia modelul 5150 a constitui primul IBM Personal Computer, sistem foarte asemanator cu sistemul IBM System/23 dataMaster aparut ﾠ1980.

￮ 1976, compania Apple Computer lanseaza Apple I (aproape 700 $), format dintr-o placa principala, fixata ﾠsuruburi pe o bucata de placaj, fara carcasasi susa de alimentare. ￮ 1977 apare Apple II, care a stabilit standardul pentru aproape toate calculatoarele ce au urmat.

￮ 1980 lumea microcalculatoarelor asista la o competitie: de o parte sistemele Apple cu o baza software gigantica, iar pe de alta parte sistemele CP/Mdezvoltate din initialul Mits Altair.

B) CALCULATORUL PERSONAL IBM

La sfarsitul anului 1980, IBM a intrat pe piata calculatoarelor cu pret mic, aflata ￴r-o extindere rapida, proiect￤ sub conducerea lui Don Estridge primul PC, av￤ la baza sistemul IBM System /23 data Master cu monitorul si tastatura integrate ﾠansamblu. echipa de proiectare a utilizat microprocesorul 8088, ce accesa 1 Mb de memorie, cu magistrala interna de 16 biti si externa de 8 biti.

IBM a fabricat calculatorul cu intentia de a-l lansa pe piata ￴r-un an, folosind cat mai multe componente de la producatorii externi: aparea pentru prima data un nou standard: compatibil IBM. pentru acesta s-au scris mai mult software decﾠpentru oricare alt sistem de pe piata.

Compania Microsoft a acceptat propunerea de a dezvolta un sistem de operare pentru acest sistem, pe care la denumit simplu DOS (Sistem de operare cu discul).

C) DEZVOLTAREA CALCULATOARELOR PERSONALE ￎ ZILELE NOASTRE.

￮ cei 20 de ani de la lansarea primului IBM PC, sistemele bazate pe microprocesorul 8088 la 4.77 MHz, au evoluat la sisteme cu microprocesoare Pentium III sau AMD K7 Atlon la 800 MHz, de aproape 1500 de ori mai rapide, fiind capabile sa acceseze cantitati de memorie de ordinul sutelor de Mb si sa lucreze cu cantitati de date de ordinul zecilor de Gb.

IBM a inventat standardul compatibil, piata fiind rapid miscata de o multitudine de producatori de echipamente de calcul si echipamente periferice. Standardul initial Compatibil IBM a fost ￬ocuit cu standardul PC sau mai nou Compatibil PC. A aparut o noua notiune, cea de upgrade, nascuta din necesitatea de a tine pasul cu ritmul tot mai alert de dezvoltare a tehnologiilor de fabricatie cerute de produsele software tot mai performante.

Calculatorul personal a devenit ﾠzilele noastre un fel de “aparat electrocasnic” bun la toate, tot mai prezent la toate categoriile de oameni, capabil de aproape orice fel de activitate ceruta. Astfel, tot ceea ce merita sa fie discutat sau privit s-a transformat ﾠnumere – carti, muzica, filme etc.

3. REPREZENTAREA INTERNA A INFORMATIEI ￎTR-UN CALCULATOR

A) PRINCIPIILE MATEMATICE

￮ interiorul calculatoarelor circula semnale (impulsuri). Pantru a memora si transmite informatiile prin intermediul acestor semnale, calculatoarele folosesc un sistem de reprezentare a informatiilor pe doua niveluri.

Practic, ﾠcalculator exista semnale electrice de tensiune mai ￡lta care sunt interpretate ca avand valoarea 1 si semnale de tensiune joasa, interpretate ca av￤ valoarea 0. Valorile 0 si 1 se mai numesc si BITI si reprezinta particulele cele mai mai mici de informatie din calculator.

Astfel, devine evident de ce ﾠcalculatoare este folosit sistemul binar (ﾠbaza 2), deoarece toate datele sunt reprezentate prin cifrele 0 si 1.

Pentru citirea informatiilor nu se folosesc ￳a biti ﾠmod individual (singuri ei reprezent￤ o cantitate prea mica de informatie) ci grupati ￴r-o succesiune.

O astfel de succesiune de 8 biti se mai numeste BYTE (sau OCTET), acesta reprezent￤ unitatea de masura a capacitatii de memorie.

Ex. 10011001 = 1 byte

Un byte poate reprezenta un singur caracter. Cel mai mic numar care poate fi reprezentat de un byte este 0 iar cel mai mare numar este 255:

0 x 27 + 0 x 26 + 0 x 25 + 0 x 24 + 0 x 23 + 0 x 22 + 0 x 21 + 0 x 20 = 00000000 = 0 1 x 27 + 1 x 26 + 1 x 25 + 1 x 24 + 1 x 23 + 1 x 22 + 1 x 21 + 1 x 20 = 11111111 = 255

Prin intermediul bitilor se pot reprezenta nu numai numere ci si litere sau cuvinte. ￮ calculator caracterele alfanumerice sunt codificate si deci recunoscute dupa un anumit sistem, codurile fiind tot numerice. Acest sistem permite reprezentarea cu usurinta si a valorilor logice TRUE =1 si FALSE = 0.

La aparitia primelor calculatoare personale, cu procesoare pe 4 biti, se utilizau coduri scurte, suficiente pentru codificarea a 16 simboluri. Codul de baza utilizat pe 4 biti pentru 10 numerale se numea Binary Coded Decimal sau BCD si este ￣a utilizat pe unele sisteme.

Cod binar

Numeral

0000

0

0001

1

0010

2

0011

3

0100

4

0101

5

0110

6

0111

7

1000

8

1001

9

Acest sistem de codificare s-a dovedit repede insuficient, fiind nevoie sa se treaca la utlizarea unor sisteme de codificare mai complexe, dintre care cel mai cunoscut este codul ASCII.

B) TABELA ASCII UNITED STATES

C) UNITATI UZUALE DE MASURA A MEMORIEI

Un byte este o succesiune de 8 biti. El reprezinta unitatea de baza a capacitatii de memorie. Bytul, notat B si multiplii sai reprezinta unitati de masura a capacitatii de memorare atﾠpentru memoria interna a calculatorului, cﾠsi pentru alte dispozitive.

Deoarece reprezentarea numerelor ﾠcalculator se face ﾠbaza 2 si nu ﾠbaza zece, asa cum suntem obisnuitisa lucram ﾠmod normal, si multiplii byte-ului vor fi puteri ale lui 2 si nu ale lui 10.

Astfel:

1 KB = 210 B = 1024 B si nu 103 = 1000 B

1 MB = 210 KB = 1024 KB = 1048576 B

1 GB = 210 MB = 1024 MB = 1048576 KB = 1073741824 B

1 TB = 210 GB = 1024 GB = 1048576 MB = 1073741824 KB

Abrevierile K (kilo), M (mega), G (giga) si T (tera) se scriu cu litere mari si reprezint￭ii, milioane, miliarde si respectiv biliarde.

Astazi, dimensiunile obisnuite ale hard-discurilor sunt de ordinul GB iar ale memoriei RAM instalate de ordinul MB.

 

4. NOTIUNI DESPRE ORGANIZAREA LOGICA A DATELOR

Stocarea datelor se refera la pastrarea instructiunilor de program si a datelor pe calculator astfel ￣ﾠinformatiile sa fie disponibile pentru prelucrari.

Datele de lucru si programele sunt stocate logic pe un suport fizic (hard-disc, discheta, disc optic, banda magnetica, etc.) sub forma de fisier. Fisierele sunt grupate ﾠdirectoare sau subdirectoare, obtin￤u-se o structura arborescenta care este gestionata de catre sistemul de operare. ￮ momentul prelucrarii datelor sau lansarii ﾠexecutie a programelor, acestea sunt stocate temporar ﾠmemoria RAM a calculatorului, dar la decuplarea acestuia de sub tensiune, memoria RAM este stearsa; din acest motiv memoria RAM se numeste memorie volatila.

A) SUPORTUL FIZIC PENTRU STOCAREA DATELOR

Se refera la un suport nevolatil de stocare, pe care se pastreaza instructiuni de program si date, chiar dupa oprirea calculatorului.

Mai jos sunt enumerate c￥va dintre cele mai uzuale suporturi fizice:

1) Hard disc sau Disc Fix:

Este un element de stocare standard ﾠsistemele de calcul, ﾠmod uzual format din: mai multe discuri rigide acoperite cu un material av￤ sensibilitate magnetica, ansamblul capetelor de citire/scriere si interfata electronica ce coordoneaza conectarea ￴re unitatea de disc si calculator. Dimensiunea unui hard-disc, sau capacitatea sa de stocare, se masoara ﾠmegabytes (MB) sau gigabytes (GB)..

Exemple de capacitati de stocare : 850 MB, 1.6 GB, 3 GB, etc.

￮ainte de a utiliza un hard-disc, acesta trebuie pregatit urm￤ urmatoarele etape:

a) Formatare fizica: operatie realizata de obicei ﾠfabrica, prin intermediul unor programe specializate. ￮ momentul formatarii fizice, suprafata discului este testata pentru sectoare cu defectiuni fizice; daca sunt depistate asemenea sectoare defecte, ele sunt marcate si devin inaccesibile componentelor software. Astfel este asigurata siguranta datelor, deoarece sistemul de operare nu are acces la sectoarele marcate ca fiind defecte si deci nu poate stoca date ﾠacele zone. Operatia de formatare fizicasterge iremediabil toate datele.

b) Partitionare: operatie care rezerva o zona din capacitatea hard-discului pentru a fi utilizata de un anumit sistem de operare. Pe acelasi hard-disc pot fi instalate mai multe sisteme de operare care utilizeaza fisiere cu formate specifice; ﾠacest scop se creeaza mai multe partitii, c￥ una pentru fiecare sistem de operare. ￮ cazul ﾠcare hard-discul va fi utilizat sub un singur sistem de operare, atunci vom crea o singura partitie care va utiliza toata capacitatea discului. Operatia de partitionare o efectueaza utilizatorul prin programe speciale. ￮ cazul sistemelor de operare MS-DOS si MS Windows 9x se foloseste utilitarul FDISK. Operatia de partitionare sterge iremediabil toate datele. Informatii despre partitiile existente pe un hard-disc sunt stocate ￴r-o zona special rezervata ﾠacest scop, ﾠtabele de partitii.

c) Formatare logica: operatie efectuata de utilizator prin programe specializate care pregatesc discul pentru a fi utilizat de catre un anumit sistem de operare. ￮ cazul sistemelor de operare MS-DOS si MS Windows 9x se foloseste utilitarul FORMAT. Operatia de formatare logicasterge toate datele; ﾠanumite cazuri, se pot folosi utilitare pentru a recupera datele sterse prin formatare logica, daca ﾠzonele de disc unde au fost memorate acestea nu s-au efectuat ￴re timp scrieri de informatii.

￮ urma operatiei de formatare logica, pe disc sunt ￳crise informatii referitoare la modul ﾠcare datele pot fi stocate. Memorarea datelor de face utiliz￤ unitati de alocare ce poarta denumirea de clustere. Un cluster este format din mai multe sectoare de disc si reprezinta unitatea de baza pentru stocarea informatiei pe un disc. Dimensiunea unui cluster este stabilita ﾠurma operatiei de formatare logica.

Pentru a tine evidenta modului ﾠcare au fost alocate clusterele pentru stocarea datelor pe disc, se utilizeaza o tabela de alocare a fisierelor – FAT (File Allocation Table).

d) Transferul fisierelor sistem: este o etapa optionala, efectuata numai ﾠcazul ﾠcare se doreste ￣arcarea sistemului de operare de pe hard-disc. Aceasta operatie este realizata prin utilitare specializate.

2) Disc flexibil sau discheta (Floppy disk)

Este un disc din material plastic flexibil, acoperit cu o substanta cu proprietati magnetice, introdus ￴r-un plic, sau o carcasa de plastic, ﾠscopul protectiei sale mecanice. Ele permit accesul capetelor de citire prin decupajele practicate ﾠacestscop. ￮ general, dischetele sunt de 2 dimensiuni : 5.25 sau 3.5 inch, dar cele de 5.25 in. nu mai sunt folosite. Capacitatea de stocare a dischetelor de 3.5 inch este uzual de

1.44 MB. Pentru a putea fi utilizata, o discheta trebuie ﾠprealabil formatata utiliz￤ un program special.

￮ general, dischetele se cumpara pre-formatate. ￮ cazul ﾠcare se doreste ￣arcarea sistemului de operare de pe dischete, atunci trebuiesc transferate fisierele sistem pe discheta.

3) CD-ROM

Este un disc optic pe care se pot memora date, muzica, imagini. Capacitatea uzuala de stocare este de 650 MB sau 74 minute, ﾠfunctie de tipul datelor. Pentru a ￳crie date pe un CD-ROM este necesara existenta unui echipament special, denumit inscriptor CD (CD Recorder). Pe unitatile de CD-ROM normale se poate efectua doar citirea datelor. Anumite calculatoare au posibilitatea ￣arcarii sistemului de operare de pe discuri CD-ROM.

B) FISIERE SI DIRECTOARE

￮ vederea stocarii datelor pe un mediu permanent, trebuiesc cunoscute si ﾼ/span>telese urmatoarele notiuni:

Programul este o succesiune de instructiuni scrise ￴r-un limbajul ﾼ/span>teles de calculator, pe care acesta le poate executa astfel ￣ﾠechipamentele sa actioneze ￴r-un mod predeterminat. Un program efectueaza operatii de prelucrare asupra datelor de intrare ﾠscopul emiterii unor rezultate - datele de iesire. Programele sunt stocate fizic pe disc sub forma de fisiere.

￮ continuare, sunt prezentate c￥va categorii de programe:

  • Programele de sistem: Sunt toate programele de care are nevoie calculatorul pentru a functiona eficient. Exemple : sistemul de operare, programele de gestionare a memoriei.
  • Programele utilitare: Sunt folosite pentru ￴retinerea calculatorului. Exemple: SCANDISK, DEFRAG, FDISK, FORMAT.
  • Programele de aplicatii: Ajuta la efectuarea unui anumit gen de lucrari prelucrarea textelor, analiza financiara cu ajutorul foilor de calcul, tehnoredactarea textelor, etc.

Fisierul este o colectie de informatii stocate sub o anumita forma, specifica tipului de fisier. Un fisier se caracterizeaza prin:

1) Nume de fisier:

Format din 1-8 caractere pentru MS-DOS si 1-255 caractere pentru MS Windows 9x. Caracterele pot contine litere, cifre si simboluri speciale ( _ﾡ#%^$&()ST ). Sub sistemul de operare MS-DOS numele unui fisier nu poate include spatii, ﾠtimp ce sub MS Windows 9x acest lucru este posibil. Daca pe acelasi calculator utilizam aplicatii sub DOS si sub Windows 9x, atunci ar putea sa apara anumite probleme la folosirea ﾠcomun a fisierelor. Fisierele cu nume lungi din MS Windows 9x sunt automat traduse ﾠnume scurte de maxim 8 caractere, pentru a putea fi utilizate si sub MS-DOS.

Exemple de nume de fisiere sub MS-DOS si MS Windows 9x:

BALANTA

STOC

XFILES

BV_1998

DAT-98

Sub sistemul de operare MS-DOS literele mari sau mici sunt tratate la fel, acesta fiind un sistem de operare care nu sesizeaza diferenta.

Exemple de nume de fisiere sub MS Windows 9x:

BALANTA DE VERIFICARE 1997

Curriculum Vitae

Memoriu catre TRIBUNAL

Datele Mele – An 98

￮ numele de fisiere pot apare si simboluri speciale, numite caractere ambigue ( wildcards):

? (semnul ￴rebarii): poate ￬ocui orice caracter

* (asterisk): poate ￬ocui un grup de caractere de la 1 pﾼ/span>a la 8 caractere ﾠcazul

MS-DOS si de la 1 pﾼ/span>a la 255 caractere ﾠcazul lui MS Windows 9x.

Pentru exemplificare vom urma regula impusa de MS-DOS, caz ﾠcare un

nume de fisier poate contine maxim 8 caractere. NUME AMBIGUU DE FISIER NUME POSIBILE DE FISIERE C?R ? poate fi ￬ocuit de literele A-Z si cifrele 0-9 si de caractere speciale; de exemplu: CAR, CBR, ..., CZR C_R, Cￒ, ... C0R, C1R, ..., C9R TE*T * poate fi ￬ocuit de un grup de 1 pﾼ/span>a la 5 litere sau cifre sau caractere speciale; de exemplu: TEST, TEWEGDST, TEZXST TE_12_ST, etc.

???? Orice nume de fisier format din 4 caractere

* Orice nume de fisier, format din 1 pﾼ/span>a la 8 caractere.

2) Extensie sau tip:

Este optionala, formata dintr-un separator (punct) si 1-3 caractere si ne indica tipul de informatii stocate ﾠacel fisier.

￮ extensia unui fisier pot apare si simboluri speciale, numite caractere ambigue (wildcards):

? (semnul ￴rebarii): poate ￬ocui orice caracter

* (asterisk): poate ￬ocui un grup de caractere de la 1 pﾼ/span>a la 3 caractere..ISA srl ISA srl ISA srl ISA srl - Curs MS Windows 95/98 pg.28

Extensii cu semnificatie speciala sunt urmatoarele:

.EXE, .COM Fisier executabil (program)

.BAT Fisier de comenzi (batch file) care are format text

.SYS Fisier sistem sau interfata software (driver)

.BIN Fisier binar de tip cod executabil (binary)

.LIB Fisier biblioteca (library)

.XLS Fisier din aplicatia MS Excel

.BAK Fisier de salvare a versiunii anterioare a aceluiati fisier (backup)

.DOC Fisier document de tip MS Word

.TXT Fisiere de text simplu sau formatat

.DBF Fisier cu date

.NTX, .NDX, .CDX, MDX, IDX Fisiere de tip index asociate fisierelor de tip .DBF

.ZIP, .ARJ Fisiere comprimate, de tip arhiva

Fisierele de tip text contin siruri de caractere alfanumerice si se mai numesc fisiere cu format ASCII.

Termenul ASCII (American Standard Code for Information Interchange) se refera la o forma de codificare a caracterelor astfel ￣ﾠacestea sa poata fi ￴erpretate de utilizatorul uman. De exemplu litera a corespunde codului zecimal 97, A corespunde codului 65, spatiu corespunde codului 32, samd.

Tabelul urmator enumera c￥va exemple de fisiere cu nume si extensii ambigue:

TEST*.* TEST_ING.DOC

TEST1.TXT

TEST1998.XLS

etc.

TEST*.? ￮ acest caz, extensia fisierului contine un singur caracter:

TEST_ING.A

TEST1.T

TESTPPPP.X

etc.

TEST.* Toate fisierele cu numele TEST, indiferent de extensie.

*.DOC Toate fisierele cu extensia DOC, indiferent de nume.

*.* Toate fisierele indiferent de nume si extensie

Tabel 2-3. Exemple de fisiere si extensii de fisiere cu nume ambigue

3) Dimensiune:

Masurata ﾠbytes (B) sau octeti.

4) Atribute:

a = arhivare; utilizat pentru anumite comenzi

r = read-only ; protejeaza fisierul la stergere/modificare; el poate fi numai citit

h = hidden; ascunde fisierul astfel ￣ﾠsa nu poata fi vizualizat prin comenzile uzuale.

s = fisier de sistem - system

E. Data si ora ultimei modificari pentru fisierul respectiv.

Director sau folder: este un index care poate fi afisat si contine adresele fisierelor pastrate pe un disc, sau pe o portiune de disc. Directoarele au o structura ierarhica, de tip arborescent, fiecare director av￤ posibilitatea sa contina la r￤ul sau o serie de alte directoare. Structura arborescenta se refera la o grupare logica a datelor pentru a fi depistate eficient, nivelele sale fiind stabilite de utilizator. Numele unui director poate avea maxim 8 caractere sub MS-DOS si 255 de caractere sub MS Windows 9x.

Directorul care este parintele tuturor subdirectoarelor se numeste directorul radacina sau root si este specificat prin simbolul backslash ( a).

Sub sistemul de operare MS Windows 9x se prefera utilizarea termenului de folder, termen care ﾠlimba engleza ￳eamna dosar. Acest sistem de operare este astfel proiectat ￣ﾠsa faciliteze lucrul cu calculatorul printr-o interfata grafica prietenoasa, care imita suprafata de lucru a unui birou. De aceea termenul de folder a dob￤it popularitate fiind mai usor de ﾼ/span>teles de catre utilizatori.

Pentru a identifica corect un fisier trebuiesc specificate urmatoarele elemente:

a) litera unitatii de disc: A,B, C, etc. urmata de simbolul doua puncte (:)

b) calea de acces din structura arborescenta catre acel fisier; o cale este formata din succesiunea de directoare care ne conduc la acel fisier, separate prin

simbolul backslash ( a) c) numele fisierului d) extensia fisierului, precedata de simbolul punct (.) De exemplu, specificarea fisierului BALANTA.DOC este:

C:\CONTABILITATE\1998\BALANTA.DOC

Alte exemple:

C:\GESTIUNE\STOC.XLS
C:\JOCURI\XFILES.EXE

Exista doua moduri de a scrie specificarile de fisiere:

I. Folosind calea de acces absoluta, pornind de la radacina, ca ﾠexemplele de mai sus.

II. Folosind calea de acces relativa, raportata la directorul curent. De exemplu, daca directorul curent este CONTABILITATE, atunci specificatorul pentru fisierul BALANTA.DOC este de forma:

1998\BALANTA.DOC

Numele directorul curent nu apare ﾠspecificatorul de fisier si nici calea pﾼ/span>a la directorul curent. O cale relativa nu ￣epe cu backslash si contine numai numele directoarelor aflate la nivele inferioare celui curent si numele si tipul fisierului.

Daca directorul curent este JOCURI, atunci specificatorul pentru fisierul XFILES.EXE este XFILES.EXE.

Directorul curent mai poate fi specificat prin simbolul punct (.) iar directorul lui parinte prin doua puncte (..). Astfel, daca directorul curent este GESTIUNE, atunci specificatorul relativ pentru fisierul BALANTA.DOC este: ..\1998\BALANTA.DOC.

Utilizatorul ﾯspan>si creaza propriile sale fisiere utiliz￤ un program, aceste fisiere dob￤ind denumirea generica de documente utilizator. Un document ar putea sa fie

o scrisoare creata cu ajutorul unei aplicatii de procesare texte, un tabel cu formule matematice creat cu ajutorul unei aplicatii de calcul tabelar, un desen, o partitura muzicala sau o secventa video, create prin intermediul unor aplicatii specializate.

Fiecare aplicatie ﾯspan>si genereaza fisiere cu format specific ce pot fi exploatate numai sub aplicatia respectiva sau sub aplicatii care au capacitatea de a recunoaste formatul. De exemplu, daca utilizatorul a editat o scrisoare sub procesorul de texte MS Word, scrisoarea este stocata fizic pe disc sub forma unui fisier cu format si o extensie tipica programului respectiv; un alt procesor de texte - Wordperfect de exemplu, creaza fisiere cu formate si extensii diferite. Pentru a prelucra o imagine grafica nu putem folosi o aplicatie de procesare texte, ci trebuie utilizata o aplicatie destinata acestui scop, cum ar fi Corel Draw de exemplu.

￮ general aplicatiile din aceiasi categorie - procesare texte, procesare imagini, procesare sunete, cu toate ca au formate specifice pentru fisierele create, pot recunoaste si formate de fisiere straine care detin popularitate pe piata. Astfel, un document creat sub aplicatia MS Word va putea fi citit si prin aplicatia Wordperfect, dar ﾠmomentul accesarii fisierului are loc conversia fisierului ￴r-o forma proprie Wordperfect.

Discul sistem: este discul ce contine fisierele sistemului de operare necesare pornirii calculatorului si lansarii sistemului de operare. Se obtine ﾠurma operatiei de transfer a sistemului si poate fi disc flexibil (discheta), hard-disc sau CD-ROM.

Fisiere sistem: sunt fisierele ce contin codul program al sistemului de operare.

NOTA: MS Windows 95/98 este un sistem de operare care se livreaza cu propria sa versiune de MS-DOS, versiunea 7.0.

De asemenea, el poate fi instalat peste sistemul MS-DOS existent, cele doua sisteme co-exist￤ pe acelasi echipament de calcul. ￮ ambele cazuri, utilizatorul dispune de doua modalitati de ￣arcare a sistemului de operare: se poate opta pentru MS Windows 95/98 (varianta implicita) sau pentru MS-DOS.

Mai jos sunt date c￥va exemple de nume de fisiere sistem:

IO.SYS

MSDOS.SYS

Operatia de ￣arcare a sistemului de operare se refera la ￣arcarea ﾠmemoria RAM a fisierelor de sistem si se mai numeste bootare.

5. STRUCTURA UNUI CALCULATOR. CE GASIM SUB CARCASA ?

A) TERMINOLOGIE

￮ainte de a ￣epe studiul calculatoarelor personale, trebuie sa ne obisnuim cu limbajul specific. Orice PC este construit dintr-o multime de componente, fiecare ￤eplinind o functie specifica, care contribuie la functionarea generala a calculatorului.

Ca si ﾠrealitatea fizica, un PC este construit din elemente fundamentale, combinate laolalta, fiecare adaug￤ o noua caracteristica sau calitate calculatorului obtinut ﾠfinal.

Blocurile de constructie se numesc COMPONENTE HARDWARE si sunt formate din circuite electronice si parti mecanice care ￤eplinesc diferite functii.

￮ timp, pe masura ce sistemele de calcul s-au dezvoltat, diferentele dintre aceste componente s-au atenuat. ￮ perioada de ￣eput a PC-urilor, majoritatea producatorilor urmau aceeasi linier directoare, utiliz￤ aceleasi componente, dar astazi diversitatea acestora a crescut. Unele componente realizate la ￣eput separat s-au combinat ￴r-o singura piesa, ﾠtimp ce altele au fost ￰artite ﾠmai multe componente.

Pentru a usura modul de ﾼ/span>telegere a componenteiu unui PC, ﾠputem ￰arti ﾠurmatoarele parti componente:

-unitatea de sistem -sistemul de stocare masiva -sistemul de afisare -echipamentele periferice -componente de conectare.

Fiecare din aceste parti poate fi la r￤ul ei ￰artita ﾠcomponente majore necesare construirii unui PC complet.

B) UNITATEA DE SISTEM

Majoritatea oamenilor considera ca fiind un calculator partea care contine toate componentele esentiale, mai putin tastatura si monitorul. Aceasta se mai numeste si Unitatea Centrala – UC si este componeta de baza a unui calculator, dar este denumita tehnic unitate de sistem.

￮ aceasta se gasesc principalele circuite ale calculatorului si pune la dispozitie conectorii prin care se face legatura ￴re calculator si celelalte accesorii, inclusiv tastatura, monitorul si echipamentele periferice.

La calculatoarele portabile (notebook), toate aceste componente externe sunt combinate ﾠuna singura, denumita direct UC.

Unitatea centrala este alcatuita din urmatoarele componete:

1) Placa de baza

Este de fapt componenta de baza a UC si este denumitasi motherboard (placa mama). Celelalte circuite din UC sunt parti ale acesteia sau se conecteaza direct la ea.

Placa de baza denumeste functiile si capacitatile fiecarui calculator, deci am putea spune ca fiecare tip de calculator are un tip de placa de baza (MB). De fapt, diversitatea tipurilor de calculatoare nu este data neaparat de tipul de MB, existand PC-uri diferite ca performante care au acelasi tip de placa de baza.

MB contine cele mai importante elemente ale unui PC: microprocesorul, cipul BIOS, memoria, sistemul de stocare, sloturile de extensie si porturile. Toate acestea sunt controlate de elementul cel mai important al MB: cipsetul.

2) Microprocesorul

Este de fapt creerul calculatorului, elemntul care da numele acestuia: un calculator cu procesor Pentium este denumit simplu “calculator pentium”.

Calculatoarele mai vechi contineau si un coprocesor, responsabil de calculele matematice (ca de exemplu functiile trigonometrice), care mareau considerabil performantele calculatorului. La microprocesoarele moderne, acesta a fost ￣orporat pe aceeasi pastila de siliciu, cresc￤ considerabil viteza de calcul datorita transmiterii directe a datelor de calcul ￴re ele.

3) Memoria

Microprocesorul are nevoie de un loc ﾠcare sa-si pastreze datele pe care le proceseaza. Memoria, numita adeseori RAM(Random Acces Memory), localizata de obicei pe placa de baza, este folosita de acesta pentru efectuarea calculelor.

De cantitatea de memorie instalata ￴r-un sistem de calcul depind toate produsele software ce pot rula pe acesta. De fapt, mai multa memorie este echivalentul unor performante globale superioare.

4) BIOS

Pentru a putea functiona, calculatorul are nevoie de un program simplu de pornire, numit sistem primar de intrare/iesire (BIOS). Acesta este un set de rutine permanent ￲egistrate, ce asigura caracteristicile operationale fundamentale ale sistemului, inclusiv instructiunile care ￠spun calculatorului cum sa se autoseteze la fiecare pornire.

La calculatoarele mai vechi, sistemul BIOS stabilea capacitatea unui calculator, provenienta acestuia determin￤ compatibilitatea de baza a acestuia.

La sistemele noi singura problema de compatibilitate este acceptarea standardului Plug’n’Play, care permite configurarea automata a sistemului. Sistemele de operare moderne ￬ocuiesc automat codul BIOS, imediat dupa initializarea PCului.

5) Circuitele de suport

Fac legatura ￴re microprocesor si restul calculatorului. La calculatoarele moderne, toate functiile traditionale ale circuitelor de suport au fost ￧lobate ﾠcipset-uri, care contribuie la diferentierea placilor de bazasi a performantelor.

6) Sloturile de extensie

Permit extinderea capacitatilor placilor de baza prin montarea unor placi suplimentare. ￮ timp, PC-urile au folosit mai multe standarde pentru sloturile de extensie, ﾠprezent cele mai importante fiind doar trei dintre ele.

C) SISTEMUL DE STOCARE MASIVA

Pentru a putea furniza calculatorului o modalitate de stocare a cantitatilor imense de date si de programe cu care se lucreaza ﾠfiecare zi, se utilizeaza dispozitive de stocare masiva. La aproape toate calculatoarele, principalul dispozitiv de stocare este Hard-discul.

Pentru transferarea programelor si datelor ￴re PC-uri se utilizeaza dischetele si unitatile CDROM. Toate aceste dispozitive seunt legate de restul PC-ului prin una sau mai multe interfete.

1) Unitatile de hard-disc

Principalele cerinte ale unui sistem de stocare sunt capacitatea si viteza raportate la cost. ￮ prezent, pentru un pret foarte mic se pot achizitiona hard-discuri cu capacitate foarte mare – zeci de GB – si cu viteza foarte buna.

2) Unitatile CDROM

Cel mai popular mediu de distributie a datelor este discul CDROM. Cu o capacitate standard de 650 MB, ﾠprezent poate fi atﾠcitit cﾠsi scris, costul unitatilor de scriere si chiar rescriere fiind din ce ﾠce mai mic.

O noua generatie, DVD-urile, cu capacitati pﾼ/span>a la 18 GB, se anunta a lua locul CDROM-urilor, tehnologia de fabricatie permit￤ acestora s￡tinga viteze de transfer foarte mari la costuri din ce ﾠce mai mici.

3) Unitatile de dischete

Cele mai ieftine dispozitive de stocare, dischetele au reprezentat pentru o perioada singura modalitate de stocare a datelor. ￮ timp, tehnologia simpla a acestora a evoluat, capacitatea acestora cresc￤ de 50-100 de ori, ￳a pretul acestor dispozitive ne fac sa ne g￤im la alte medii de stocare.

Totusi, unitatile de discheta ramﾠo componeta standard a PC-urilor, datorita robustetii acestora si posibilitatii de a lucra ﾠmedii saturate de praf si fum.

4) Unitatile de banda

Sunt destinate exclusiv salvarilor de siguranta, fiind caracterizatre prin capacitate foarte mare si cost mic. Se bazeaza pe aceleasi principii ca un casetofon. Toate sistemele importante folosesc sisteme de banda, montate ﾠcasete de protectie ce pot fi usor ￣uiate si protejate.

D) SISTEMUL DE AFISARE

Este de fapt fereastra prin care privim ﾠmintea calculatorului si este format dintr-o placa video sau un adaptor grafic si un monitor sau un ecran plat. Acestea lucreaza permanent ￰reuna, adaptorul grafic generand imaginile ce se afiseaza pe monitor.

1) Placi grafice si acceleratoare grafice

Placa grafica genereaza imaginea de pe ecranul monitorului, la parametrii ceruti, convertind codurile digitale ﾠmodele de biti pentru fiecare punct vizibil. Totodata determina numarul de culori afisate si rezolutia finala a imaginii.

￮ prezent, acestea sunt secondate de un accelerator grafic, cu rolul de a mari performantele 2D si de a realiza imagini 3D de ￡lta calitate.

2) Monitoarele si sistemele de afisare cu ecrane plate

Monitorul este partea de baza a sistemului de afisare, finnd una din componentele cele mai costisitoare ale sistemului de calcul ﾠfunctie de parametrii tehnici oferiti.

Av￤ de fapt aceeasi tehnologie cu a televizoarelor, sunt capabile de a afisa mai multe detalii, cu o serie de parametri bine stabiliti, performantele acestora fiind str￳ legate de cele ale adaptoarelor grafice.

Din ce ﾠce mai mult este vizibila tendinta de a limita spatiul relativ mare ocupat de acestea, prin introducerea unor sisteme de afisare cu ecrane plate, ale caror performante tehnice se aproprie de cele ale monitoarelor clasice.

Fiind mai usoare, ocup￤ mai putin spatiu si consum￤ mai putina energie, deocamdata doar pretul relativ ridicat al acestora ￰iedica ￬ocuirea monitoarelor CRT cu panourile LCD cu cristale lichide.

E) DISPOZITIVE PERIFERICE

Accesoriile conectate la un PC se numesc echipamente periferice si sunt de doua tipuri:de interne si externe.

Cele interne sunt montate ﾠinteriorul UC-ului si sunt conectate direct lka magistrala de extensie. Cele externe sunt fizic separate de UC si uneori utilizeaza o sursa de energie separata.

1) Dispozitive de intrare

Comunicarea cu PC-ul se face prin intermediul tastaturii si al mouse-ului. Tastatura ram￥ cea mai eficienta metoda de introducere a textului, iar mouse-ul este cel mai rapid mijloc de utilizare a interfetelor grafice ale aplicatiilor.

Desenarea de precizie se face cu tablete digitizoare, iar captarea imaginilor si recunoasterea optica a caracterelor se face cu ajutoirul scannerelor.

2) Imprimantele

Cea mai cunoscuta metoda de transformare a datelor digitale ﾠmijloace palpabile este tiparirea informatiei pe h￴ie, realizata prin intermediul imprimantelor.

Cunosc￤ ﾠtimp una dintre cele mai fascinante dezvoltari, ﾠprezent ￴￮im trei tipuri principale de imprimante: matriceale, cu jet de cernealasi laser.

F) COMPONENTE DE CONECTARE

Capacitatea unui PC de a trimite informatii catre alte dispozitive poarta numele de conectivitate. Prin intermediul porturilor I/O, Pc-ul propriu se poate conecta cu orice numar de echipamente periferice.

1) Porturi I/O

Realizeaza legatura dintra echipamentele periferice si PC. dotarea standard actuala este un port paralel, utilizat de regula de imprimante si unul sau mai multe porturi seriale pentru mouse sau alte dispozitive.

￮ prezent, conexiunile seriale migreaza spre magistrale seriale universale USB, ﾠtimp ce dorinta de elimina cablurile de legatura duce la dezvoltarea sistemelor de transmisie prin infrarosu IrDA.

2) Modemuri

Pentru conectarea cu alte surse de informatii sau calculatoare aflate la distante foarte mari (Internet), se utilizeaza sistemul telefonic international prin intermefdiul

unui modem. Acesta este de fapt un convertor de semnal, transform￤ semnalele digitale ﾠanaloge si invers.

Tendinta actuala este de a migra catre servicii telefonice digitale ISDN, conexiuni de mare viteza prin fibra opticasi legaturi digitale directe prin satelit.

3) Retele

Tendinta tot mai pronuntata de a pune ﾠcomun cﾠmai multe sisteme de calcul PERSONALE, a dus la dezvoltarea tehnologiilor de retea, care au o multitudine de avantaje cum ar fi punerea ﾠcomun de resurse, marirea puterii de calcul si conectarea propriului PC la un sistem global de calcul (WAN).

CAPITOLUL II. GENERALITATI

1. TIPURI DE SISTEME

￮ainte de a trece la un studiu aprofundat al componentelor hardware, este necesar sa trecem ﾠrevista deosebirile existente ￴re arhitecturile calculatoarelor IBM si a celor compatibile IBM, structura memoriei si modul de utilizare a acesteia.￮ prezent se afla pe piata o multitudine de tipuri de calculatoare compatibile PC. Majoritatea sunt asemanatoare, ￳a, odata cu continua perfectionare a mediilor de operare de genul Windows, UNIX sau OS/2, au devenit evidente c￥va deosebiri importante in arhitectura sistemelor. Un sistem de operare modern are nevoie cel putin de o unitate centrala de prelucrare CPU 486 pentru a putea rula. Versiunea Windows NT 4.0 necesita cel putin un procesor 586, functionarea optima a acestui sistem de operare fiind vizibila abia pe un procesor performant MMX .

Cunoasterea si ￴elegerea acestor platforme hardware ne permit proiecrea, instalarea si utilizarea sistemele de operare moderne si a aplicatiilor astfel ￣ﾠsa folosim ﾠmod optim resursele hardware disponibile ﾠsistemul de calcul.

Toate sistemele compatibile PC pot fi ￰artite d.p.d.v. hardware ﾠdoua tipuri fundamentale:

-
Sisteme pe 8 biti (clasa PC/XT)
-
Sisteme pe 16/32/64 biti (clasa AT)

Termenul XT vine de la eXTended PC (PC extins), iar AT vine de la Advanced Technology PC (PC cu tehnologie ￢unatatita). Termenii PC XT si AT se refera de fapt la sistemele IBM originale care aveau aceste nume. Calculatorul XT era de fapt un sistem PC care includea un hard-disc ﾠplus fata de unitatile de discheta dintr-un PC obisnuit, aveau un procesor 8088 pe 8 biti si o magistrala ISA (Industry Standard Architecture) pe 8 biti pentru extinderea sistemului. Denumirea de 8 biti vine de la faptul ca magistrala ISA prezenta la sistemele de clasa PC/XT, poate primi sau trimite intr-un singur ciclu numai 8 biti de date. Datele dintr-o magistrala de 8 biti sunt trimise simultan pe opt cai, ﾠparalel.

Sistemele de calcul sunt considerate de clasa AT, lucru care indica faptul ca respecta anumite standarde care au fost stabilite pentru prima oara in sistemul IBM AT. AT este numele dat initial de IBM sistemelor cu procesoare si sloturi de extensie pe 16 biti (ulterior, pe 32 si 64 de biti). Un sistem din clasa AT trebuie sa aibe un tip de procesor compatibil cu Intel 286 sau procesoare mai noi (386, 486 Pentium, Pentium II si Pentium III) si trebuie sa aibe un sistem de sloturi de extensie pe minim 16 biti. De fapt, putem spune ca sistemele din clasa PC/XT cu placi de baza modernizate care nu contin sloturi de extensie pe 16 biti sau mai mult nu sunt considerate adevarate sisteme de clasa AT.

Primele calculatoare de clasa AT aveau o versiune pe 16 biti a magistralei de tip ISA, de fapt o extensie a magistralei initiale ISA pe 8 biti, ￴￮ita la calculatoarele din clasa PC/XT. Ulterior, pentru sistemele din clasa AT au fost proiectate alte tipuri de magistrale, cum sunt:

-Magistrala ISA pe 16 biti

-
Magistrala EISA (Extended ISA) pe 16/32 de biti
-
Magistrala PS/2 MCA (Micro Channel Architecture) pe 16/32 de biti

-Magistrala PC-Card (PCMCIA) pe 16 biti

-
Magistrala VL-Bus (VESA Local Bus) pe 32/64 de biti
-
Magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect) pe 32/64 de biti.
-
Magistrala AGP (Advanced Graphics Port) pe 32 de biti.

Un sistem care contine oricare dintre aceste tipuri de sloturi de extensie este, prin definitie, un sistem din clasa AT, indiferent de procesorul Intel sau compatibil Intel folosit. Sistemele de tipul AT cu un procesor 386 sau mai avansat au caracteristici speciale, care nu se int￮eau la prima generatie de calculatoare AT, bazate pe procesorul 286. Sistemele cu un procesor 386 sau mai avansat au posibilitati speciale in ceea ce priveste adresarea memoriei, administrarea acesteia si posibilitatea accesului la date pe 32 sau 64 de biti. Majoritatea sistemelor cu cipuri 386DX sau mai avansate au magistrale pe 32 de biti pentru a profita pe deplin de capacitatea procesorului de a transfera datele pe 32 de biti.

Desi au fost propuse variante de magistrale VL-Bus si PCI pe 64 de biti, introducerea ﾠproductie a magistralei VL-Bus pe 64 de biti nu a avut loc, deoarece piata a fost acaparata aproape in intregime de magistrala PCI. Magistrala PCI pe 64 de biti este de ceva timp ﾠproductie, iar noile placi de baza sunt echipate standard cu magistrala AGP.

Arhitecturile ISA si MCA au fost proiectate de IBM si copiate de alti producatori pentru a fi utilizate in sisteme compatibile. Alte companii au proiectat, independent, diferite tipuri de magistrale de extensie. Timp de ani de zile, magistrala ISA a dominat piata calculatoarelor compatibile IBM. Insa, atunci cand a aparut procesorul pe 32 de biti 386DX, s-a simtit nevoia unui slot pe 32 de biti. IBM a fost primul producator care a pornit pe drumul acesta si a proiectat magistrala MCA (Micro Channel Architecture), care profita din plin de transferul datelor pe 32 de biti. Din nefericire, IBM a int￰inat dificultati cu varea magistralelor MCA din cauza problemelor legate de costul ridicat de fabricatie al placilor de baza si a placilor adaptoare MCA, ca si din cauza ideii gresite ca magistrala MCA ar fi brevetata. Cu toate ca acest lucru nu este adevarat, IBM nu a reusit s-o impuna pe piata si ea a r￡s in mare m￵ra doar o caracteristica a sistemelor IBM. Restul pietei a ignorat in mare masura magistrala MCA, cu toate ca unele companii au produs sisteme compatibile MCA si multe firme au realizat placi de extensie MCA.

Compaq a fost proiectantul initial al magistralei EISA (Extended Industry Standard Architecture). D￤u-si seama de dificultatile pe care le-a avut IBM in comercializarea noii magistrale MCA, Compaq a hotarﾠca e mai bine sa ofere gratis proiectul, decat sa-i pastreze ca o caracteristica unica a firmei Compaq. Ei se temeau sa nu se repete calvarul prin care trecuse IBM in incercarea de a face ca magistrala MCA sa fie acceptata de intreaga industrie.

Cei de la Compaq au hotarat ca trebuie sa participe si altii la noul lor proiect si au contactat un numar de producatori de sisteme cu intentia de a-i coopta. Aceasta a condus la infiintarea consortiului EISA care in septembrie 1988 a lansat magistrala de extensie proiectata de Compaq: Extended Industry Standard Architecture (EISA). Acest sistem ofera un slot pe 32 de biti care poate fi utilizat de procesorul 386DX sau de cele superioare.

Din nefericire, EISA n-a cunoscut o raspandire prea mare si s-a vandut intr-un numar mult mai mic decat sistemele MCA. De asemenea, exista mult mai putine adaptoare de extensie EISA decat adaptoare de tip MCA. Acest esec de piata s-a produs din mai multe motive. Unul il reprezinta costul ridicat al integrarii intr-un sistem a unei magistrale EISA. Cipurile speciale pentru controlul magistralei EISA adauga cateva sute de dolari la costul placii de baza. De fapt, existenta sloturilor EISA poate dubla pretul placii de baza.

O alta cauza a relativului esec al magistralei EISA este faptul ca performantele oferite erau de fapt, mai mari decat ale majoritatii perifericelor care puteau fi conectate. Aceasta incompatibilitate in privinta performantelor era valabila si pentru magistrala MCA. Hard-discurile disponibile si alte periferice nu reuseau sa transfere datele la fel de repede pe cat le putea prelucra chiar si magistrala pe 16 biti ISA, asa incat de ce sa fi folosit magistrala EISA, care era si mai rapida.

Memoria reusise deja sa nu mai depinda de magistrala standard si era instalata in mod normal direct pe placa de baza, prin modulele SIMM (Single In-line Memory Modules). EISA complica instalarea si configurarea sistemului in cazul in care placile standard ISA erau amestecate cu placile EISA. Placile standard ISA nu puteau fi controlate de programul de configurare necesar pentru placile EISA, care nu aveau jumpere si comutatoare. In anii care au urmat aparitiei magistralei EISA, ea si-a gasit un loc in sistemele server de performanta ridicata datorita vitezei mari de transfer a magistralei. Totusi, in statiile de lucru standard magistrala EISA a fost inlocuita de magistralele de tip VL-Bus si PCI.

Noua tendinta in domeniul sloturilor de extensie o reprezinta magistrala locala. Aceasta magistrala este conectata in apropierea procesorului sau direct la el. O problema cu ISA si EISA este aceea ca frecventa magistralei nu poate depasi 8,33 MHz, ceea ce reprezinta mult mai putin decat frecventa procesoarelor din majoritatea sistemelor actuale. MCA oferea performante mai bune, dar era inca limitata in comparatie cu progresele inregistrate de procesoare. Era nevoie de conectori de extensie care sa comunice direct cu procesorul, la viteza acestuia, utilizand toti bitii pe care ii putea prelucra acesta.

Prima dintre magistralele locale care si-a castigat o oarecare popularitate a fost VESA Local Bus, numita astfel pentru ca a fost proiectata de organizatia Video Electronics Standards Association pentru adaptoarele video. VL-Bus a fost conceputa ca o extensie a procesorului 486, fiind, in esenta, o extensie a magistralei procesorului 486. Desi magistrala VL-Bus poate fi utilizata si in cazul altor procesoare, acest lucru necesita un cip de legatura special pentru conversia semnalelor de comanda.

VESA a fost creata initial de corporatia NEC, care intentiona sa dezvolte standarde pentru noi tipuri de adaptoare video, mai rapide si mai puternice. Fiind constienta ca unirea face puterea, corporatia NEC a hotarat sa cedeze tehnologia VL-Bus si sa faca din ea un standard industrial.

S-a format organizatia VESA (Video Electronics Standards Association), care s-a desprins de NEC pentru a prelua controlul asupra noii magistrale de tip VL-Bus si asupra altor standarde VESA. Pretul de cost scazut si performantele ridicate au facut ca VL-Bus sa fie mult mai rasp￤ita in comparatie cu magistrala ISA si chiar cu unele sisteme EISA. VL-Bus a fost definita ca un conector de extensie al magistralelor ISA si EISA si nu poate fi intalnita decat in sistemele cu aceste tipuri de magistrala.

Magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect) Bus a fost realizata de Intel ca o noua generatie de magistrale, oferind performantele magistralei locale si, in acelasi timp, independenta procesorului si multiplele capacitati ale acestuia. Ca si multi dintre ceilalti creatori de magistrale, Intel a infiintat o organizatie independenta pentru a face din PCI un standard industrial de care puteau beneficia toti producatorii. Comitetul PCI (PCI Committee) a fost format ca sa administreze aceasta noua magistrala si ca sa-i conduca destinul. Datorita superioritatii proiectului si performantelor PCI, aceasta a devenit rapid magistrala preferata in sistemele cele mai performante. PCI s-a impus pe piata ca cea mai performanta arhitectura de magistrala. Tabelul 2 rezuma principalele diferente dintre un sistem standard PC (sau XT) si un sistem AT. Aceste informatii fac distinctia intre aceste sisteme si cuprind toate modelele IBM si cele compatibile cu acestea.

Tabelul 2

Proprietatile sistemului

Tipul PC/XT (pe 8 biti)

Tipul AT (pe 16/32/64 de biti)

Procesoare acceptate

x86 sau x88

286 sau superioare

Modul de lucru procesorului

al

Real

Real sau Protejat (Real Virtual la 386+)

Dimensiunea slotului extensie

de

8 biti

16/32/64 biti

Tipul slotului

ISA

ISA, EISA, MCA, PC-Card, VL-Bus, PCI

Intreruperi hardware

8

16 sau-mai multe

Canale DMA

4

8 sau mai multe

Memorie RAM maxima

1 M

16M sau 4G

Rata de transfer controllerului de dischet

a e

250 kHz

250/300/500/1.000 kHz

Unitate standard incarcare a sistemului

de

360K sau 720K

1,2M/1,44M/2,88M

Interfata de tastatura

Unidirectionala

Bidirectionala

Memorie CMOS/ceas

Nu

Da

Acest tabel evidentiaza principalele deosebiri dintre arhitectura PC/XT si cea AT.
Utilizand aceste informatii puteti incadra practic orice sistem in categoria PC/XT sau

AT. Sistemele de tipul PC XT (pe 8 biti) nu au mai fost produse de multi ani. Pe acest tip de sistem se poate rula aproape orice program sub MS-DOS, dar el devine limitat in cazul sistemelor de operare mai avansate, cum este OS/2. Pe acest sistem nu poate rula sistemul de operare OS/2 sau un program proiectat sa ruleze sub acesta si nici Windows 3.1, Windows 95 sau Windows NT. De asemenea, aceste sisteme nu pot avea mai mult de 1 M de memorie adresabila, din care doar 640K sunt accesibili programelor de utilizator si datelor.

In general, puteti identifica sistemele AT ca un sistem cu sloturi de extensie pe 16 biti sau mai mult (32/64 de biti). De obicei, aceste sisteme au sloturi ISA pe 8/16 biti compatibile cu versiunea IBM AT originala. In clasa sistemelor AT (si numai aici) se pot intalni si alte tipuri de magistrale, cum ar fi EISA, MCA, PC-Card, VL-Bus si PCI. Majoritatea sistemelor de astezi au procesoare 486, Pentium sau unul dintre noile procesoare P6.

De obicei, sistemele PC au controllere de dischete de dubla densitate (double-density - DD), iar sistemele AT trebuie sa aiba un controller capabil sa lucreze cu dischete de densitate mare (high-density, HD) si de dubla densitate.

O diferenta mai subtila intre sistemele PC/XT si cele AT o constituie interfata pentru tastatura. Tastatura IBM Enhanced 101-key (extinsa cu 101 taste), detecteaza la ce tip de sistem este conectata automat. Tastaturile mai vechi de la sistemele AT si XT nu lucreaza decat cu un singur tip de sistem, cel pentru care au fost proiectate. Arhitecturile de tip AT folosesc o memorie CMOS si un ceas de timp real; in general, sistemele de tip PC nu fac aceasta. Totodata, cipul CMOS dintr-un sistem AT memoreaza configuratia de baza a sistemului. Intr-un sistem de tip PC sau XT, toate aceste optiuni de configurare elementare (cum ar fi memoria instalata, numarul si tipul de unitati de discheta si de hard-disc, tipul adaptorului video) sunt stabilite prin utilizarea unor microcomutatoare si jumpere aflate pe placa de baza si pe diversele adaptoare.

2. DOCUMENTATIA NECESARA

Una din marile probleme care apar in munca de service si de intretinere este existenta documentatiei. Exista mai multe tipuri de documentatie pentru un anumit sistem, incepand cu manualele de baza, care sunt livrate o data cu sistemul, si terminand cu manualele tehnice sau de service, pe care le primiti contra cost. De asemenea, cum cele mai multe dintre sistemele actuale utilizeaza componente provenind de la diferiti producatori se recomanda deseori procurarea documentatiei referitoare la anumite componente direct de la producatorul acestora utiliz￤ siteurile Internet ale acestora..

In general, tipul documentatiei oferite pentru un sistem este direct proportional cu marimea companiei producatoare. (Companiile mari isi pot permite sa realizeze o documentatie buna.) Din nefericire, o parte din aceasta documentatie este absolut necesara chiar si pentru cele mai elementare probleme de depanare si de imbunatatire a performantelor sistemului. O alta parte este necesara numai celor care lucreaza in domeniul dezvoltarii produselor hardware sau software, care implica cerinte deosebite.

A) DOCUMENTATIA DE BAZA

Cand cumparati un sistem, acesta trebuie livrat cu o documentatie minimala. O data cu sistemul ar trebui sa primiti manuale referitoare la placa de baza si la celelalte adaptoare si dispozitive care intra in componenta sistemului. De exemp[u, daca sistemul achizitionat include un adaptor video si un monitor, ar trebui sa primiti cate un manual pentru fiecare dintre aceste articole.

Manualele care insotesc de obicei sistemele si perifericele contin instructiunile de baza pentru configurarea, utilizarea, testarea mutarea si instalarea optima a sistemului. In mod normal, sistemul este insotit de un disc de diagnosticare elementara (numit uneori Diagnostics and Setup Disk sau Reference Disk) care este destinat proprietarului calculatorului. Cele mai multe dintre calculatoarele actuale sunt livrate cu software-ul preinstalat pe hard-disc si fara dischete.

Aceste manuale ar trebui sa contina si liste cu toate jumperele si comutatoarele de configurare a placii de baza si a celorlalte placi de extensie. In cazul sistemelor EISA, discul de diagnosticare include, de asemenea, rutina SETUP (folosita pentru stabilirea datei si a orei), memoria instalata, unitatile de discuri instalate si adaptoarele video instalate. Aceste informatii sunt copiate de catre programul SETUP in memoria CMOS, care este alimentata de o baterie.

B) INDRUMARI TEHNICE

Indrumarele tehnice (technical-reference manuals) ofera informatiile referitoare la interfetele software si hardware specifice fiecarui sistem. Manualele sunt destinate celor care proiecteaza produse software si hardware care trebuie sa functioneze cu aceste sisteme sau celor care trebuie sa integreze diverse componente hardware si software intr-un sistem. In cazul multor calculatoare compatibile indrumarele tehnice sunt iricluse in pret si sunt livrate o data cu sistemul ca parte a documentatiei de baza.

Aceste manuale ofera informatiile elementare despre interfata si tipul unitatilor sistemului. In ele pot fi gasite informatii despre placa de baza, coprocesorul matematic, sursa de alimentare, subsistemul video, tastatura, setul de instructiuni si alte caracteristici ale sistemului. Aceste informatii va sunt necesare ca sa integrati si sa instalati unitatile de discheta, CDROM si cele de hard-disc pe care le puteti cumpara ulterior, placile de memorie, tastaturile, adaptoarele pentru retea si practic orice dispozitiv pe care doriti sa-l conectati la calculatorul dumneavoastra.

Adesea, acest manual ofera scheme bloc cu circuitul placii de baza si semnificatia pinilor pentru diverse conectoare si jumpere. De asemenea, contine cateva tabele pentru unitatile de discheta si de hard-disc, care indica tipurile de unitati ce pot fi instalate pe un anumit sistem. In manual se gaseste si o lista cu tensiunile si puterea furnizate de sursa de alimentare. Aveti nevoie de aceste valori ca sa determinati daca un sistem are puterea necesara sa alimenteze un dispozitiv aditional.

C) MANUALE DE INTRETINERE A COMPONENTELOR HARDWARE

Unele firme producatoare puternice, cum sunt IBM sau COMPAQ asigura si manuale de service pentru sistemele lor. Orice biblioteca de intretinere a componentelor hardware contine doua manuale:

-unul de service si intretinere a componentelor hardware (Hardware-

Mainteriance Service)

-un indrumar de intretinere a componentelor hardware (Hardware-

Maintenance Reference).

Acestea sunt adevarate manuale de service, scrise pentru sp.ecialisti. Cu toate ca se adreseaza specialistilor in service, ele sunt foarte usor de urmarit si sunt utile chiar si amatorilor si celor pasionati de calculatoare. Compania IBM si sucursalele locale de distribuire folosesc aceste manuale pentru diagnosticare si service.

Indrumarul elementar IBM de intretinere a componentelor hardware pentru PC si PS/2 contine informatii generale despre sisteme. Manualul descrie procedurile de diagnosticare, pozitia comporientelor care pot fi inlocuite, reglajele sistemului, modul de inlocuire a pieselor si, instalarea lor. Informatiile continute sunt utile mai ales celor lipsiti de experienta in domeniul asamblarii si dezasamblarii unui sistem sau utilizatorilor care au dificultati in identificarea componentelor unui calculator. Dupa ce demonteaza pentru prima oara un calculator, majoritatea oamenilor nu mai au nevoie de o astfel de carte.

D) DOCUMENTATIA COMPONENTELOR

Daca doriti cu adevarat sa dispuneti de cea mai buna documentatie pentru sistemul dumneavoastra, va recomand cu caldura sa faceti rost de documentatia fiecarei componente a sistemului. Aceasta include manualele specifice fiecarei componente importante a sistemului cum ar fi placa de baza, unitatile de discheta sau sursa de alimentare - dar si documentatia referitoare la cipurile individuale, cum ar fi unitatea centrala de prelucrare, memoria ROM BIOS, setul de cipuri al placii de baza, setul de cipuri I/O etc.

E) OBTINEREA DOCUMENTATIEI

Nu puteti sa depanati corect sau sa imbunatatiti performantele unui sistem daca nu dispuneti de documentatia corespunzatoare sistemului respectiv. Daca detineti un sistem produs de o firma prestigioasa - cum ar fi IBM, Compaq, Hewlett-Packard sau alta - cea mai buna solutie este sa apelati direct la producator pentru a obtine manualele de service sau indrumarele tehnice. Datorita naturii informatiilor continute de acest tip de manuale, cel mai bine este sa le obtineti direct de la producatorul sistemului.

S-ar putea sa nu fie la fel de usor sa obtineti documentatia de la alti producatori. Majoritatea companiilor mari desfasoara activitati de service competente si furnizeaza documentatia tehnica. Altele ori nu au, ori nu vor sa ofere o astfel de documentatie, pentru a-si proteja propriile departamente de service sau departamentele de service ale distribuitorilor lor.

3. DE CE AVEM NEVOIE PENTRU DEPANAREA HARDWARE

Ca sa puteti detecta defectul si depana corespunzator un calculator, aveti nevoie de cateva instrumente de baza. Daca vreti sa practicati depanarea profesionala a calculatoarelor, veti avea nevoie de multe alte instrumente de specialitate.

Instrumentele de baza, care nu ar trebui sa lipseasca din trusa unui depanator, sunt urmatoarele:

Echipamente de testare a surselor de alimentare, cum sunt autotransformatoarele si testerele de sarcina, care permit verificarea performantelor sursei de alimentare In plus, s-ar putea sa aveti nevoie de instrumente pentru lipit si dezlipit, in caz ca apar probleme care necesita asemenea operatii.

A) SCULE OBISNUITE

Cand lucrati cu calculatoare personale, va puteti da seama imediat ca sculele necesare pentru aproape orice tip de operatiuni de service sunt foarte simple si ieftine. Pretul unei asemenea truse de scule variaza intre 20$, pentru cele mici si 500$ pentru trusele de lux gen servieta. Unul dintre cele mai indicate moduri de a va constitui un set de scule este achizitionarea unei mici truse vandute special pentru service-ul calculatoarelor personale.

Lista urmatoare contine sculele pe care le puteti gasi in micile truse de service PC cu pretul de aproximativ 20$:

  • cheie tubulara de 3/16 inci
  • cheie tubulara de 1/4 inci
  • surubelnita cap cruce, mica
  • surubelnita cu lama plata, mica
  • surubelnita cap cruce, medie
  • surubelnita cu lama plata, medie
  • dispozitiv de extragere a cipurilor
  • dispozitiv de introducere a cipurilor
  • penseta
  • penseta cu varf incovoiat
  • surubelnite cap stea, T10 si T15

Cheile tubulare se utilizeaza pentru scoaterea suruburilor cu cap hexagonal cu care sunt fixate carcasele sistemului, placile adaptoare, unitatile de disc, sursele de alimentare si difuzoarele existente in marea majoritate a calculatoarelor.

Deoarece unii producatori au inlocuit suruburile cu cap cruce si pe cele cu fanta cu suruburile cu cap hexagonal, pentru aceste sisteme puteti folosi cheile tubulare.

Dispozitivele de introducere si de extragere a cipurilor se folosesc ca sa introduceti sau sa scoateti cipuri de memorie (sau alte cipuri mici) fara sa indoiti pinii. De obicei, cipurile mai mari, cum sunt microprocesoarele sau memoriile de tip ROM, sunt scoase cu o surubelnita mica.

Procesoarele mai mari, cum ar fi cipurile 486, Pentium sau Pentium Pro, sunt scoase cu extractorul de cipuri, daca sunt puse pe un soclu standard. Aceste circuite au atat de multi pini, incﾠeste necesara o forta foarte mare ca sa fie scoase. Dispozitivul de extragere a cipurilor distribuie forta in mod egal, reduc￤ la minim posibilitatea de a le sparge.

Pensetele normale si cele cu v￦ incovoiat se pot folosi ca sa prindeti cu ele suruburile mici si jumperele pe care este greu sa le tineti in m￡. Pensetele cu v￦ incovoiat sunt utile mai ales atunci cand va scapa o piesa mica in interiorul calculatorului; de obicei, puteti scoate piesa fara sa dezasamblati sistemul.

Surubelnitele cu cap stea au forma potrivita pentru suruburile speciale pe care le puteti int￮i in majoritatea sistemelor Compaq si in multe alte sisteme. Cu toate ca acest set elementar este foarte util, ar trebui totusi sa-i adaugati si alte c￥va scule mici, cum ar fi:

  • un cleste cu cap subtire
  • pense hemostatice
  • un cleste pentru taierea si dezizolarea firelor conductoare
  • chei tubulare metrice
  • surubelnite cu cap cruce pentru suruburi de siguranta
  • menghina
  • pila

•lanterna mica Clestii cu cap subtire sunt utili ca sa indreptati pinii cipurilor, ca sa instalati sau sa scoateti jumpere, ca sa indoiti cablurile sau sa apucati piesele mici. Pensele hemostatice sunt foarte folositoare atunci cand doriti sa apucati piese mici, cum sunt jumperele.

Clestii pentru taierea si dezizolarea firelor sunt utili ca sa confectionati si sa reparati cabluri.

Cheile tubulare metrice sunt folosite la multe sisteme compatibile, ca si la calculatoarele IBM PS/2, toate utilizand piese in sistem metric.

Surubelnitele cu cap cruce pentru suruburi de siguranta se folosesc la scoaterea suruburilor cu cap cruce de tip special, care au iri centru un pin de siguranta. Surubelnita de acest tip are o gaura centrala in care poate intra pinul.

Menghina o puteii utiliza atunci cand instalati conectori sau cabluri sau cand vreti sa dati cablurilor o anumita forma, ca si pentru a tirie piesele in timpul operatiunilor delicate.

Pila se poate folosi ca sa neteziti marginile aspre din metal ale carcaselor sau sasiuiui, ca si pentru a ajusta mastile unitatilor de disc ca sa intre perfect.

Lanterna poate fi utila pentru iluminarea interiorului sistemului, mai ales atunci cand calculatorul este mai inghesuit si lumina din incapere nu este suficienta. Eu o consider ca fiind o scula esentiala.

De asemenea, din trusa dumneavoastr￤e scule nu ar trebui sa lipseasca un kit de protectie la ''descarcarile electrostatice ESD (electrostatic discharge). Acest kit este format dintr-o bratara antistatica cu fir de impamantare si dintr-un suport special, conductor, cu propriul sau fir de impam￴are.

B) SCULE DE LIPIT SI DEZLIPIT

In anumite situatii, cum ar fi lipirea unui fir rupt, montarea unei componente pe placiﾠscoaterea si instalarea circuitelor integrate care nu sunt pe socluri sau adaugarea pe placa a unor fire de legatura sau pini, trebuie sa utilizati un ciocan de lipit.

Chiar daca in prezent aproape toate reparatiile se fac prin simpla inlocuire a placii defecte, exista si situatii in care este necesar un ciocan de lipit. Unul dintre cele mai obisnuite cazuri este cel al deteriorarilor fizice, cum ar fi dezlipirea conectorului de tastatura de pe placa de baza prin introducerea fortata a cablului. Intr-o astfel de situatie placa de baza poate fi salvata prin efectuarea catorva lipituri.

In zilele noastre, majoritatea placilor de baza includ componentele I/O, cum ar fi porturile seriale si paralele. Multe dintre aceste porturi sunt protejate cu sigurante fuzibile, care de obicei sunt mici componente lipite pe placa. Aceste sigurante au rolul de a preveni deteriorarea circuitelor placii de baza de catre o sursa externa. Daca un dispozitiv extern provoaca un scurtcircuit sau o descarcare electrostatica, sigurantele se ard si placa de baza poate fi salvata daca puteti sa le inlocuiti cu unele noi.

Pentru astfel de reparatii minore, va este necesar un ciocan de lipit de putere mica, de obicei in jur de 25 de wati. O putere de peste 30 de wati genereaza prea multa caldura si poate distruge componentele de pe placa. Chiar si cu un instrument de putere mica, trebuie sa limitati cantitatea de caldura la care supuneti placa si componentele ei. Puteti face acest lucru printr-o utilizare rapida si eficienta a ciocanului, ca si prin folosirea radiatoarelor prinse de marginile piesei care este lipita. Radiatorul este un mic obiect din metal ce se poate atasa, destinat sa absoarba caldura excesiva pentru ca aceasta sa nu ajunga la componenta pe care dorim s-o protejam. In unele cazuri, puteti utiliza pe post de absorbant de caldura si o pensa hemostatica.

Ca sa scoateti componentele lipite de pe o placa de circuit, puteti utiliza un ciocan de lipit si o pomp￤e fludor. Acest instrument este format de obicei dintr-o camera de aer si un dispozitiv cu arc. (Nu va recomand pompele de fludor cu para de cauciuc.) Instrumentul este armat atunci cand apasati tija cu arc in camera de aer. Cand doriti sa scoateti o piesa de pe placa, incalziti cu ciocanul de lipit punctul de pe spatele placii in care unul dintre capetele componentei este lipit pe placa, pana cand vedeti ca se topeste cositorul. Imediat ce apare topirea, pozitionati varful pompei si apasati pe butonul de eliberare a tijei. In acest fel, tija se retrage si aspira cositorul lichid de pe conexiune, lasand liber capatul componentei din orificiu.

Incalzirea si aspirarea cositorului se fac intotdeauna de pe spatele placii, nu de pe fata cu componente. Repetati aceasta operatie pentru fiecare capat al piesei care este lipit pe placa de circuit. Atunci cand stapaniti aceasta tehnica, puteti scoate un mic circuit integrat intr-un minut sau doua fara un risc prea mare de a avaria placa sau componentele. Circuitele integrate cu un numar mai mare de pini pot fi mai greu de scos si de relipit fara sa distrugeti si alte componente de pe placa de circuit.

C) UTILIZAREA UNUI ECHIPAMENT DE TESTARE ADECVAT

In unele cazuri, pentru a testa o placa de baza sau o componenta, trebuie sa utilizati dispozitive specializate. Acest echipament de testare nu este scump si nici greu de utilizat si poate sa va fie de mare folos in munca de depanare. Pentru testarea corecta a unui sistem este nevoie de un voltmetru si de conectori de test. Conectorii de test va permit sa verificati atat porturile seriale si paralele, cat si cablurile atasate lor. Un multimetru digital poate fi utilizat in multe scopuri, inclusiv la verificarea nivelului de tensiune al semnalelor in diferite puncte, la testarea iesirilor sursei de alimentare si la verificarea continuitatii unui circuit sau a unui cablu. Un tester pentru priza electrica este un accesoriu de o valoare inestimabila, cu care se pot verifica legaturile din priza, lucru util in cazul in care banuiti ca problemele nu sunt legate de calculator.

Sondele logice si sondele generatoare de impulsuri nu sunt absolut necesare, dar va pot ajuta in depanare. Sonda logica o puteti utiliza pentru a verifica existenta si nivelul semnalelor in diverse puncte ale circuitului. Sondele generatoare de impulsuri se folosesc ca s￩njectati semnal intr-un circuit pentru a-i putea testa functionarea. Utilizarea acestor dispozitiv necesita o cunoastere mai buna a modului de functionare a circuitului.

1) CONECTORI DE TEST

Pentru rezolvarea problemelor care apar la porturile paralele si seriale va sunt necesare conectori de test numiti si conectori cu bucla de test, care sunt utilizati pentru intoarcerea semnalului in vederea diagnosticarii.

Exista mai multe tipuri de conectori de test. Aveti nevoie de unul pentru portul serial cu 25 de pini, unul pentru portul serial de 9 pini si altul pentru portul paralel cu 25 de pini.

Majoritatea truselor de test profesionale contin toate cele trei tipuri de conectori de test, deci s-ar putea sa nu fie nevoie sa ii cumparati separat. Daca sunteti indemanatic puteti chiar sa va confectionati singur conectorii de test.

2) APARATELE DE MASURA

Multe proceduri de depanare implica masurarea tensiunilor si a rezistentelor. Puteti face aceste masuratori cu ajutorul unui multimetru digital portabil. Aparatele de masura pot fi dispozitive analogice (cu ac indicator) sau dispozitive digitale (cu afisarea valorii masurate). Ele au o pereche de fire numite cabturi de test sau sonde cu care se realizeaza legaturile pentru a putea face masuratorile. In functie de parametrii stabiliti pentru aparat, sondele vor masura rezistente, tensiuni in curent continuu sau in curent alternativ.

De obicei, fiecare pozitie a aparatului are diverse niveluri de masura. De exemplu tensiunea in curent continuu poate fi citita pe diverse scale, cu valori maxime de 200 milivolti, 2 volti, 20 volti, 200 volti si 1000 volti. Deoarece calculatoarele utilizeaza atat tensiuni de 5 volti, cﾠsi,de 12 volti, pentru a face masuratorile ar trebui sa folositi scala de 20 volti. Executarea acestor masuratori pe scala de 200 milivolti si de 2 volti poate da peste cap aparatul si-I poate chiar defecta, din cauza ca tensiunea este mult mai mare decﾠvaloarea maxima. Puteti folosi si scalele de 200 sau de 1000 volti, dar tensiunile de 5 si 12 volti sunt mult mai mici decat valoarea maxima si acuratetea va fi scazuta.

Daca faceti o masuratoare si nu sunteti siguri de nivelul semnalului, incepeti cu scala cea mai mare si coborati-o treptat. Unele aparate de masura mai perfectionate au posibilitatea de selectare automata a scalei pentru orice tip de masuratoare si este mult mai usor de lucrat cu un asemenea aparat. Nu este nevoie decﾠsa pozitionati aparatul pe tipul de citire pe care-I doriti, de exemplu pe volti in curent continuu, si sa puneti sondele la sursa de semnal. Aparatul selecteaza domeniul corect si afiseaza valoarea. Datorita modului lor de proiectare, aceste aparate au intotdeauna un afisaj digital si nu un ac indicator.

3) SONDE LOGICE SI SONDE GENERATOARE DE IMPULSURI

O sonda logica poate fi un instrument util in detectarea problemelor care pot aparea la circuite.

Intr-un circuit digital semnalul este prezent fie la un nivel de 5 volti (high), fie la nivel de 0 volti (low). Din cauza ca aceste semnale sunt prezente doar pentru un timp foarte scurt (de ordinul milionimilor de secunda) si oscileaza (trec dintr-o stare in alta) foarte repede, un simplu voltmetru este inutil. Sonda logica are scopul sa afiseze cu usurinta aceste stari ale semnalului.

Sondele logice sunt utile mai ales in depanarea unui calculator care nu mai functioneaza deloc (este "mort"). Cu ajutorul unei sonde logice puteti determina daca circuitul de ceas este operational sau daca celelalte semnale necesare functionarii sistemului sunt prezente. In unele cazuri, sonda logica va poate ajuta sa verificati semnalele de la fiecare pin al circuitului integrat.

Sondele logice sunt utile si in detectarea unor probleme ale unitatilor de disc prin testarea prezentei semnalelor pe cablurile de interfata si pe placa logica.

Un instrument care insoteste sonda logica este sonda generatoare de semnal. Aceasta are drept scop testarea reactiei circuitului furnizand un semnal de nivel logic unu (+5 volti), care dureaza de obicei 1 ,5 pana la 10 microsecunde. Comparati reactia cu cea a unui circuit despre care stiti ca este bun. Acest tip de dispozitiv este utilizat mult mai rar decat o sonda logica, dar in unele cazuri poate fi util in testarea unui circuit.

4) TESTERE PENTRU PRIZA DE CURENT ELECTRIC

O alta scula de testare foarte utila este testerul pentru priza electrica, pe care il puteti cumpara de la magazinele specializate. Pur si simplu introduceti in priza dispozitivul si se vor aprinde trei leduri in diverse combinatii, care indica daca priza are firele conectate corect.

Desi s-ar putea sa credeti ca prizele cu fire incorect conectate sunt o problema rar intalnita, eu m-am confruntat foarte des cu asemenea situatii. In majoritatea cazurilor se pare ca problemele apar la firul de impamantare. O priza incorect conectata poate provoca o functionare instabila a sistemului, aparitia unor erori de paritate si a blocarilor. Daca impamantarea riu este facuta, pot aparea curenti pe circuitul de masa al calculatorului. Deoarece tensiunea de pe circuit) de masa este utilizata drept baza de comparatie pentru a determina daca bitii sunt 0 sau 1 , acest lucru poate produce erori la nivelul datelor din sistem.

Un alt semn ca prizele electrice nu sunt corect cablate il constituie aparitia socurilor electrice in momentul in care atingeti carcasa sau sasiul unui calculator. Acest lucru indica faptul ca exista curenti acolo unde nu ar trebui sa fie, lucru ce poate fi provocat si de existenta unor impamantari incorecte chiar in interiorul sistemului. Utilizand testerul pentru prizele electrice, puteti determina rapid daca vina apartine sau nu prizei.

5) TESTERE PENTRU MODULELE SIMM

Acum consider ca dispozitivele de testare a modulelor SIMM (Single In-line Memory Module) reprezinta o componenta care nu trebuie sa lipseasca din arsenalul unui depanator profesionist de calculatoare personale. Aceste dispozitive sunt mici aparate cu care pot fi evaluate modulele SIMM si alte tipuri de module, inclusiv cipurile individuale de memorie, cum ar fi cele de memorie cache. Poate ca sunt putin cam scumpe (costa in jur de 1 .000$ sau mai mult), dar ele ofera singura modalitate de a verifica riguros memoria.

Fara un tester de acest fel sunteti obligat sa verificati memoria ruland un program de diagnosticare, care nu poate face decat doua lucruri cu memoria: sa scrie in ea sau sa o citeasca. Un tester de SIMM poate face mult mai multe decat un program de diagnosticare:

  • Identifica tipul de memorie