|
WALTER KRAUSS Civilizatia Asiro-Babiloniana |
|
Civilizatia Asiro-Babiloniana
1 GEOGRAFiA
SOLUL. FLUVIILE Leaganul civilizatiei asiro-babiloniene este Mesopotamia; acest nume, care înseamna: tara asezata "între fluvii", de¬semneaza bazinul Tigrului si Eufratului. Acesta a fost locul din Asia antica pre¬destinat dezvoltarii unei societati seden¬tare, deoarece conditiile care au facut din :gipt, dupa cum spune Herodot, u'n "dar al Nilului", se regasesc si aici. Locuitorii din aceasta câmpie si-au extins dominatia pâna departe în munti, creând, astfel, unul din cele mai mari imperii a carui civilizatie a durat mai mult de trei mii de ani. Odata cu dezvoltarea culturii asiro-babilo¬niene, geografia fizica a tarii a suferit multiple transformari care au favorizat cresterea suprafetei teritoriilor fertile. O harta moderna ne arata Tigrul si Eufratul reunite aproape de orasul modern Kornah, la nord-est de Bas-sorah, într-un singur fluviu. Shatt el Arab, lung de mai bine de 160 de kilometri în linie dreapta, care ajunge la Golful Persic si se varsa în el formând o mare delta. Odinioara, însa, cele doua fluvii se varsau în doua locuri distincte la 80 de kilometri unul de altul, iar marea se întindea mult spre nord, la o distanta aproape egala cu cea care separa locul de varsare actual de locul de întâlnire al celor doua fluvii. Tot teritoriul cuprins între Kornah si mare a aparut ca urmare a mâlului pe care l-au depus fluviile; acest teritoriu s-a format treptat, în cursul secolelor, si fenomenul con¬tinua. Asa se explica de ce, în plin desert, se afla ruinele oraselor antice despre care traditiile si textele vechi ne spun ca s-au dezvoltat aproape de mare (este cazul oraselor Eridu, Lagash, Nippur). Aceasta înnisipare lenta a fost una din cauzele declinului acestor orase stravechi, incapabile sa compenseze paguba provocata de re¬tragerea apei care le dadea viata. Tigrul si Eufratul Cele doua fluvii care au dat nastere Mesopotamiei iz¬vorasc la mica distanta unul de altul, din masivul Niphates care face parte din Muntii Armeniei, unul din numeroasele lanturi care separa Marea Neagra de Mesopotamia. Acesti munti, cu înaltimi care depasesc uneori 4.000 de metri, sunt acoperiti de zapada, si cele doua fluvii au, chiar de la izvor, un curs tumultuos, mai ales primavara, când se topesc zapezile. Tigrul, care se numea în asiriana Idiglat, are izvorul lânga ruinele din Sivan, nu departe de locul unde ia nastere si Eufratul. Dupa un lung parcurs printre munti, Tigrul intra în câmpie si se apropie de Eufrat la doar circa 15 kilometri, cele doua fluvii mergând, apoi, în paralel mai mult de 50 de kilometri. Mai la sud, Tigrul se îndeparteaza pe o portiune, dar se apropie iar si se uneste cu Eufratul la Kornah, formând un singur fluviu. Eufratul — numit de asirieni Purattu — paraseste muntii dupa ce trece printr-o serie de povârnisuri rapide pe circa 150 de kilometri lungime si intra în câmpie. Cele doua fluvii au unele caractere comune: nascute în mijlocul masivelor înalte, capteaza imediat un volum mare de apa si capata o mare viteza; amândoua ajung în câmpie dupa o suita de cascade, în câmpia cu solul nisipos si moale, cele doua fluvii se revarsa periodic si îsi schimba cursul odata cu cresterea cantitatii de apa adusa din munti. Bazinul Tigrului si al Eufratului este marginit la nord de Muntii Armeniei, la vest de marele Desert Sirian, la sud de Golful Persic si la est de masivele muntoase din Zagros, contraforturi ale Podisului Iranului. Din cauza afluentilor pe care-i primeste Tigrul din aceasta parte, cursul sau este accelerat si, în timpul topirii zapezilor cresc suprafetele inundate pe tot malul stâng, înca din primele zile ale lui martie si ating cota maxima în a doua jumatate a lui mai. Eufratul începe sa se reverse la sfârsitul lunii martie, ajungând la cota maxima la sfârsitul lunii mai. în septembrie, cursul ambelor fluvii redevine normal. Din nefericire, aceasta inundatie nu are decât în mica masura caracterul binefacator al inundatiei Nilului, deoarece este prea brusca, neregulata si dezastruoasa pentru plantatii. Din toate timpurile, locuitorii au cautat sa se protejeze sapând canale în scopul regularizarii debitu¬lui apelor. Canalele înca din vechime, suveranii erau interesati de saparea acestor canale care au servit atât ca mijloace de comu¬nicatie, cât si ca rezervoare de apa, din care locuitorii trageau prin santuri apa necesara pentru udarea tere¬nurilor lor. Inscriptii comemorative vorbesc despre astfel de lucrari si, adesea, în perioadele stravechi, anii au fost denumiti cu formula: ''anul în care cutare suveran a sapat cutare canal". Datorita canalelor si lucrarilor de regu¬larizare a cursului fluviilor — care sunt navigabile doar la câmpie si doar în anumite perioade ale anului — asiro-babilonienii au putut asana câmpiile, le-au facut mai fertile si au asigurat imperiului lor o retea foarte deasa de comu¬nicatii pe apa, care s-a mentinut si astazi în unele locuri. De asemenea, asiro-babilonienii au realizat o dublare a celor doua fluvii, sapând, la o oarecare distanta de fiecare din ele, câte un canal navigabil. Unul din ele este Canalul Pallukat. la vest de vechiul Eufrat; astazi, apele Eufratului curg pe o parte din traiectoria Canalului Pallukat, care pleca din dreptul actualului oras Felluja. Importanta canalelor mesopotamiene este confirmata de expeditia maritima pe care regele Sennacherib a con-dus-o în 696 Î.H. contra Elamului1^. Regele a construit doua flote, una la Ninive, alta la Til-Barsib pe Eufratul de sus: cea din Ninive a coborât pe Tigru, a mers apoi pe ca-nalul Arahtu pentru a ajunge în Eufrat si ambele flote au ajuns, astfel, la mare. Peste tot unde omul nu a amenajat cursul fluviului era 1) vechi stat. cu capitala la Susa. situat pe teritoriul actualei provincii Huzistan din sud-vestul Iranului. Amintit de izvoare din mileniul III î.H., când a jucat un rol important. o permanenta mlastina; în timpul cresterii apelor, barcile înconjurau insulele acoperite de trestii uriase, iar în timpul secetei, portiuni enorme de namol se întindeau cât vedeai cu ochii. Canalele ca si drumurile caravanelor au facut din Mesopotamia o adevarata punte de legatura între bazinul Mediteranei si Golful Persic; dominatia turceasca a distrus însa acest sistem de cai de comunicatie, care a adus tarii o mare prosperitate pe vremea când Canalul Suez nu era înca sapat. |