Miturile lui Homer si gandirea greaca

click  pt carte

Cīnd īn secolul VII ī.e.n. tiranul atenian Pisistrate a dispus pu­blicarea primei editii oficiale a poemelor homerice, el nu a facut decīt sa consfinteasca editorial o traditie de mai multe secole. īn ce timp si unde s-a nascut legendarul poet este un mister: sapte orase antice īsi dis­putau cinstea de a fi fost locul lui de nastere, printre care Smirna, unde s-au pastrat urmele unui cult homeric, si Chios, unde exista o familie a honurizilor. Anticii nu erau īn acord nici asupra epocii īn care va fi trait: pentru unii el a fost contemporanul razboiului troian si, īn eonsecinta, a descris īn calitate de martor ocular asediul cetatii lui Priam (anul 1184 ī.e.n. conform traditiei); Eratostene credea ca s-a nascut o suta de ani dupa razboi, Aristotel fixa existenta poe­tului la un secol si jumatate dupa caderea Troiei, Herodot īl socotea pe Homer un contemporan al lui Hesiod (secolul VII ī.e.n.), cu care se va fi īnfruntat īntr-un concurs poetic. Astazi opiniile converg spre concluzia ca Homer a trait īn secolul IX: nu el ar fi inventat materia celor doua epopei, ci si-ar fi pus'doar amprenta geniului asupra unui material epic deja existent. Multa vreme cercetatorii au crezut ca legendele referitoare la razboiul troian si poemele homerice au cir­culat timp de cīteva secole pe cale orala, īntrucīt īn vremea homerica scrisul era necunoscut (cele cīteva versuri unde apare verbul „a scrie" au fost considerate fie interpolari, fie s-a dat cuvīntului alt sens). Spectaculoasa descifrare a scrierii cretane (liniarul B) de catre Ventris si Chadwick a spulberat definitiv argumentul principal al acestei teorii. Nici asupra faptului daca Iliada si Odiseea sīnt opera unui singur autor, exegetii antici si moderni nu sīnt de acord: īn epoca alexan­drina asa numitii horizontes (despartitorii) cautau contradictii īntre Iliada si Odiseea pentru a demonstra faptul ca fiecare dintre ele si-a avut propriul ei autor. Examinarea din aceasta perspectiva a poemelor a fost reluata īn 1795, cīnd Friedrich August Wolf a publicat Pro­legomena ad Homerum, unde īn baza aceluiasi tip de analiza a des­coperit contradictii nii numai īntre cele doua epopei, ci si īn inte­riorul fiecareia,  astfel īneīt,  dupa opinia sa,  īmpartasita de_multi

exegeti pīna īn zilele noastre, Iliada si Odiseea au avut mai multi autori: un numar neprecizat de poeme vor fi fost contopite īn vremea lui Pisistrate de catre spirite minore. Ceea ce citim astazi sub numele lui Homer ar fi numai opera unor inabili compilatori! Dar, chiar si īn Antichitate Seneca ironiza asemenea cercetari pe care le considera a nu avea nici un sens: „asta a fost boala grecilor sa studieze cīti vīslasi a avut Ulise, daca Iliada a fost scrisa īnaintea Odiseei, apoi daca ele sīnt opera aceluiasi autor" (De Brevitate vitae) : „si", con­chide filosoful, „prin asemenea consideratii omul nu se arata a fi mai īntelept, ci doar mai pedant". Oricum ar fi, cercetarea din aceasta perspectiva a unor opere ca Eneida, Divina Comedie, Faust etc. au zdruncinat serios credinta īn valoarea argumentului contradictiilor pentru demonstrarea existentei mai multor autori ai poemelor, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca multe din contradictiile invocate nu exista īn realitate