Mireille Simoni Abbat - Aztecii

cartea

„Omul cultural modern este mai mult istorie decît existenta" — afirma cu destula îndreptatire unii cercetatori. Prin ce se poate sustine oare o asemenea afirmatie ? Raspunsul ni-l da faptul ca existenta culturala a omului modern este determinata hotarîtor de tot ceea ce s-a acumulat ca valoare In istoria artei si civilizatiilor lumii, astfel ca astazi universul sau spiritual se dovedeste a fi în mare masura un univers istoric cultural.

Aceasta realitate depaseste semnificatia difuza a unui sentiment si corespunde unei atitudini.

Momentul în care a început sa se configureze aceasta atitudine se situeaza la sfîrsitul Evului Mediu si în Renastere, cînd se cerceta istoria, în special cea antica, în scopul de a gasi modele capabile sa ofere omului principii etice care sa-l alcatuiasca ca cetatean si fiinta morala.

Treptat, treptat, însa, mai ales, spre sfîrsitul secolului al XlX-lea si începutul secolului al XX-lea, cultura europeana a început sa devina constienta de necesitatea de a recupera nu numai portretele morale individuale, ci si structurile globale ale culturilor si civilizatiilor disparute, portretele colective ale unor societati care s-au petrecut din lume, miturile lor si echivalentele artistice, ale acestora.

In aceasta privinta, cultura româneasca de azi a reusit sa-si armonizeze principiile plasmâtoare cu o generoasa atitudine de anam-nesis istorica, singura capabila sa-i deschida considerabil orizonturile, sa o fereasca de o eventuala stagnare în atmosfera rarefiata a provincialismului cultural. Ea are astfel ca ax valoric o vocatie universala data de permanenta sa deschidere spre lume, dublata de staruinta memoriei ancestrale a sufletului cultural românesc. Sigur ca aceasta memorie se cuvine sa fie îmbogatita mereu, atît cu roadele cugetului nostru despre lume si viata, cit si prin irigarea sa statornica de catre fluxul spiritual primit de pe alte meridiane ale globului. Analizînd si rememorînd spectacolul lumii în devenire, în tot ceea ce acesta are mai stralucitor uman, cultura româneasca îsi alcatuieste un portret specific, ce reuseste sa-si încorporeze ca valoare configurativa si principiile culturii altor popoare, de la cele europene la etniile africane, australiene sau la popoarele ce au trait odinioara în spatiul geografic al „Lumii noi". Axul valoric al culturii românesti consfinteste consubstantialitatea noastra umana cu popoarele lumii, atît de necesara întelegerii si trairii autentice a unui sentiment de solidari:c.:e universala dat tocmai de cunoasterea spirindtd acestor culturi.

Publicarea cartii de fata, dedicata civilizatiei amerindiene dezvoltata în secolul al XV-lea sub dominatia azteca, intre nordul Mexicului Central de azi, îsi are rostul nu numai în dorinta fireasca de a cunoaste structurile morfologice ale unei interesante epoci culturale, ci si în certitudinea ca din ansamblul de valori al unei alte culturi se pot extrage un sens etic si o directie estetica care pot constitui teme de meditatie si pentru cititorul de la noi. Dintr-o asemenea perspectiva, accentuata dealtfel de autoare în paginile cartii sale, se poate vedea de ce vastul ansamblu al ideologiei culturale a civilizatiei aztece a ignorat împrejurarile particulare si istorice, care pîna la urma i-au fost fatale, evidentiindu-se soarta tragica a unei societati care refuza istoria si aportul uman la desfasurarea evenimentelor acesteia. Mireille Simoni-Abbat reconstituie într-o documentata si competenta sinteza „amploarea primei neîntelegeri dintre cuceritori si cuceriti", ciocnirea dintre cele doua lumi si repercusiunile culturale ale acestei ciocniri. Ea ofera astfel cititorilor români o explicatie rationala asupra destinelor unei culturi, un posibil model de întelegere a unei vaste epoci din istoria culturii si aventurii umane pe acest pamînt.