Michael Strauss - Maretia Imperiului Inca

click  pt carte

Moartea lui Atahuallpa

a 25 septembrie 1513, dupa ce si-a croit drum prin padurea panameza cu mica sa armata, Vasco Nunez de Balboa a înfipt drapelul Castiliei în nisipurile de la Mar del Sur, aceasta mare necunoscuta, pe care Magellan o va numi Oceanul Pacific. Printre acesti câtiva exploratori, se remarcase un modest ofiter de treizeci si opt de ani, aproape analfabet, Francisco Pizarro. Era un copil din flori si mama lui era o prostituata. Abandonat pe treptele bisericii din Trujillo, în Estramadura, se spunea ca ar fi fost hranit cu laptele unei scroafe. Tatal sau, un hidalgo de vita veche si capitan de tercios, a fost de acord sa-l recunoasca. Pe cât se pare, l-a pus sa pazeasca porcii, înainte de a-l trimite sa învete mestesugul armelor în Italia.

înca de pe atunci, Francisco se avântase în aventura americana. O aventura plina de deceptii, constând din in¬cursiuni istovitoare si fara glorie contra triburilor din padurile ecuatoriale sau contra canibalilor din Caraibe.

Desi era rezervat cu privire la ispravile lui razboinice, forta si îndemânarea în mânuirea spadei i-au adus reputatia de om curajos si înaintarea în grad.

în 1517, a fost însarcinat cu arestarea fostului sau sef, Balboa, pe care noul Guvernator, Pedrarias, urmarea sa-i ucida.

Moartea si suferintele erau, zilnic, sortite acestor aventurieri din Lumea Noua, dar nimic nu-i putea opri. Fas¬cinati de enigma fabuloasa a continentului indian, acesti conquistadores cam grosolani erau siguri ca Eldorado va fi al lor, cucerindu-l cu armele în mâini. Erau gata sa înfrunte cele mai cumplite chinuri, sa masacreze si sa jefuiasca, sa înainteze con alma en los dientes, „cu inima în dinti". Ei per¬sonificau un sistem de cucerire care, mai târziu, a fost mult criticat în saloane, dar se expuneau la atâtea riscuri si în¬fruntau atâtea pericole încât nu trebuie sa surprinda putinul pret pe care-l puneau pe viata altuia.

Venisera în aceste mlastini si în aceasta jungla a ist¬mului Panama pentru a câstiga grade militare si onoruri, honor y pro. Cucerirea Granadei, în 1492, chiar în anul primei calatorii a lui Cristofor Columb în Antile, pusese capat recuceririi (Reconquista) Peninsulei Iberice. Pentru ca nu mai erau mauri de izgonit din Spania si deoarece pentru a intra în serviciul european al împaratului Carol Quintul se cerea sa faci parte din nobilime si sa ai cultura, visurile de marire si de îmbogatire a noii generatii de hidalgos, de ca-balleros, de oameni de rând, de aventurieri, adesea anal¬fabeti, bastarzi sau fara capatâi, s-au concentrat asupra Americii, asupra Indiilor.