HERVE LE FLOCH

Celtii - o civilizatie originala

click  pt carte

1. în cautarea celtilor

ntâi de toate trebuie sa înfruntam cuvântul «civilizatie» luat ca atare. Exista tot soiul de civilizatii, foarte diferite de a noastra, carora le acordam aleatoriu epitetele de primitive sau barbare, lata, de pilda, civilizatia Maya, ale carei monumente imense si calendare astro¬nomice le admiram atât, nu cunostea roata, în timp ce noi nu suntem capabili sa ne imaginam un început de civilizatie fara o caruta sau o roaba. Ei bine, celtii n-aveau palate, în schimb cunosteau deja roata. Chiar ei au fost primii care au avut ideea sa îi ataseze niste piese din fier, facând astfel prima masina de arat. Tot ei au oferit în dar romanilor un petotritum, carul lor cu patru roti.

Oameni care nu vedeau nimic ca noi

Si totusi civilizatia celtica nu înseamna doar atât. Când începem s-o studiem, patrundem într-o lume com¬plet straina. Facem un salt în necunoscut, între ea si noi exista urmele culturii greco-latine si ale impregnarii crestine Vechii celti erau oameni care nu vedeau nimic ca noi. Daca unui contemporan de-al nostru i-ar veni ideea sa propuna Administratiei un model de moneda în stil galic, putem paria ca va fi considerat bolnav mental.

Celtii, «pre-oameni de stiinta» cum erau, nu aveau aceeasi viziune asupra cunoasterii pe care o avem noi. în ochii nostri importanta este doar cunoasterea obiectiva care se confunda cu achizitiile stiintei. Pe noi ne intere¬seaza «cum?». Pe ei îi interesa «de ce?». Pentru ei nu era important sa stapâneasca fortele naturii, sa tina Pamântul „în frâu", ci sa patrunda din plin în misterul destinului umanitatii si sa se lase îmbatati de ei.

De aici decurge un stil de viata, o arta, o literatura si o istorie în acelasi timp captivante si patetice. Cum au facut-o si altii înaintea noastra, vom încerca sa ne facem o idee pe care sa o prezentam cititorilor, apelând la efor¬tul de întelegere pe care îl necesita un subiect atât de neobisnuit.

Cunostintele noastre au facut progrese

Acum un secol nimeni n-ar fi putut imagina sau scrie o carte pe tema aceasta. Nu se stia despre celti decât ceea ce spusesera grecii si romanii care nu îi cunosteau întotdeauna direct, ci de multe ori doar prin prisma razboaielor purtate cu ei, E ca si cum i-am întreba pe armeni ce fel de oameni sunt turcii, iar pe indienii

Siouxcare sunt calitatile americanilor.

De atunci, cunostintele noastre au progresat. Am adus la lumina arta statuilor religioase galice din epoca romana, am avut revelatia civilizatiei de la Tene (nume dat civilizatiei celtice din timpurile Galiei independente, dupa locurile unde au fost facute principalele descoperiri, în Elvetia). Si, în sfârsit, am avut ecouri ale impresionan¬tei literaturi irlandeze si galeze din Evul Mediu, reflectare directa a civilizatiei pe care o studiem.

Dispunem de numeroase criterii de apreciere, dar care nu înlocuiesc întotdeauna absenta documentelor scrise. Celtii nu scriau despre tot ce tinea de spiritualitate. Nu erau singurii care gândeau ca sentimentul religios sau poetic, sau mai degraba poetico religios, era mult prea legat de intimitatea omului pentru a putea fi imortalizat în scris. Ei notau pe tablite, în caractere grecesti, socoteala carutelor si a vitelor, dar nu si visele care le umpleau noptile.

Dintr-o mie de manuscrise — doar trei duzini publicate

La celalalt capat al teritoriilor indo-europene, în In¬dii, celebrele Veda fusesera transmise pe cale orala pâna în secolul ai VINea. Celtii independenti au început sa-si scrie povestile fabuloase prin secolul al Vl-lea, adica aproximativ în aceeasi perioada. Primele manuscrise s-au pierdut. Nu posedam decât copii mai recente. Dar, din manuscrisele cunoscute, în numar de o mie, doar doua sau trei duzini au fost traduse si publicate. Sa nu ne facem sânge rau. Dintre nenumaratele tablete în carac¬tere cuneiforme exhumate în Mesopotamia între 1888 si 1900, marea majoritate a ramas înca nedescifrata — operatiune migaloasa, dar cu roade savuroase.

Dar aceasta savoare nu exclude dificultatile de in¬terpretare. Calugarii irlandezi care au lasat în scris saga-urile lor în bibliotecile (Scriptoriâ) manastirilor au stiut sa elimine referirile prea clare la zei si la credintele pagâne. Trebuie sa stii sa citesti printre linii si sa scapi de cap¬canele «evhemerizatiei»1) care face dintr-un popor mitic o migratie istorica sau dintr-un zeu stralucitor un erou dotat cu puteri magice.

Trebuie admis, o data pentru totdeauna, ca vizi¬unea celtilor asupra lumii exclude notiunile de categorie si de specializare. Olimpul celtic este ambiguu. Arta celtica, de asemenea. Societatea, morala, caracterul celtilor prezinta fatete contradictorii. Civilizatia celtica scapa definitiilor transante pentru ca este o suma de con¬traste, dar si pentru ca este o civilizatie fragmentata — unica formula sociala si geografica ce permite înflorirea fara oprelisti a individualismului. Dar atentie! un individu¬alism ambiguu si el si care nu trebuie sa dea nastere la confuzii, pentru ca este foarte strâns legat de cadrul im¬permeabil al familiei — vom vedea despre ce familie mare este vorba — si al societatii si pentru ca este in¬separabil de respectul neconditionat al traditiei si al devotiunii fata de semeni.

Cu mult timp în urma normanzii au scos la lumina legenda regelui Arthur si au aratat-o lumii întregi dupa ce au savurat-o. Romanele bretone au fost sufletul cavaleri¬lor. Spre sfârsitul Romantismului fantomele din legendele celtice au bântuit imaginatiile. Astazi, imaginea acestei societati uitate — si, vai!, cât de renegate — are oare

1)   Evhemer - filozof grec din secolul dimensiune sacra istoriei si eroilor.

î.H., care a redat o puterea sa înnoiasca modul nostru de-a vedea lucrurile si poate, oare, sa deschida drumuri noi elanurilor care dor¬miteaza în noi?