FILOZOFIA ÎN SECOLUL AL XI-LEA
click pe foto pt carte
I. DIALECTICIENI ȘI TEOLOGI
Oricît de modest rămăsese nivelul studiilor și oricît de nesigură soarta civilizației după înflorirea carolingiană, practicarea trivium-ului și quadri-viM/n-ului ajunsese totuși tradițională; în unele țări, ea se impunea chiar ca o necesitate. în Italia, de pildă, laicii începeau să se inițieze în aceste studii, care le dădeau dreptul să ocupe slujbe publice sau să se consacre, mai tîrziu, profesării dreptului. Chiar în interiorul Bisericii, se găseau deja unii clerici pe care aptitudinile intelectuale îi predispuneau la sofistică și care făcuseră o asemenea pasiune pentru dialectică și retorică, încît puneau cu ușurință teoŹlogia pe planul doi. Petrus Damiani se plîngea că scrisorile moralizatoare pe care le trimitea interesau mult mai puțin prin conținut decît prin stil, elocință, subtilitate dialectică și pentru a se afla dacă adevărurile susținute în ele sînt demonstrate prin silogisme ipotetice sau categorice. Pretenția afișată de unii de a supune chiar dogma și revelația cerințelor deducției silogistice avea să-i ducă în mod infailibil la concluziile cele mai radicale și, în același timp, să trezească reacția cea mai violentă din partea teologilor.
Anselm din Besate, zis Peripateticul, și Berengarius din Tours ne dau o imagine destul de limpede despre acești dialecticieni intransigenți și ne îngăŹduie să înțelegem mai bine de ce a rămas filozofia atîta vreme suspectă pentru minți foarte luminate. Anselm, zis Peripateticul, era un italian care, după ce și-a terminat studiile filozofice la Parma, a făcut o călătorie prin Europa, dis-cutînd și argumentînd în orașele pe care le străbătea. Rhetorimachia ne dă o oarecare idee despre ce trebuie să fi fost metodele și subiectele sale de disŹcuție. In lipsă de succes, Anselm voia măcar atenție, pe care a obținut-o pretuŹtindeni, mai puțin la Mainz, unde, după ce a fost auzit, nimeni nu a încuviinŹțat, și nici nu a protestat. Anselm a început deci să demonstreze auditoriului că o asemenea abținere este contradictorie, căci a nu încuviința și a nu conŹdamna înseamnă să nu faci nimic, iar să nu faci nimic înseamnă sa faci nimic, ceea ce este cu neputință. Locuitorii din Mainz au avut bunăvoința să se recuŹnoască învinși, iar Anselm a plecat fericit, în căutare de alte succese. Despre opusculul său se poate spune, în cel mai bun caz, că este de natură să înŹdreptățească limbajul sever pe care l-au folosit teologii față de cei de speța
FILOZOFIA IM SbUULUL Al, Al-LEA
lui. Anselm justifică din plin învinuirea de frivolitate care li se aducea: Beren-garius din Tours o justifică pe cea de impietate.
Dascălul lui Berengarius din Tours fusese Folbertus, elev al lui Gerbertus din Aurillac și întemeietor al vestitei școli din Chartres. Dar, în timp ce FolŹbertus susținea nevoia de a supune o rațiune neputincioasă și mărginită taineŹlor credinței și învățăturii revelației, elevul său Berengarius din Tours (t 1088) nu pregeta să traducă adevărurile credinței în termeni raționali. Această încerŹcare 1-a dus la negarea transsubstanțierii și a prezenței reale, sprijinindu-se pe argumente luate din dialectică și pe autoritatea unui tratat atribuit lui Ioan Scottus Eriugena. într-adevăr, Berengarius din Tours consideră dialectica drept mijlocul prin excelență de descoperire a adevărului. A recurge la diaŹlectică, scrie el în De sacra coena, înseamnă a recurge la rațiune, și, cum prin rațiune a fost făcut omul după chipul lui Dumnezeu, să nu recurgi la ea înseamnă să renunți la titlul de onoare și să nu te îndrepți, zi de zi, conform chipului lui Dumnezeu. Ca și Ioan Scottus Eriugena, Berengarius este deci convins de superioritatea rațiunii față de autoritate, dar felul în care aplică această doctrină la dogma Euharistiei și încăpățînarea de a-și păstra concepțiiŹle eretice după ce le abjurase în mod public dau acestei identificări a religiei cu filozofia un sens agresiv și negativist, pe care gîndirea lui Ioan Scottus Eriugena nu o avea.
în orice lucru compus din materie și formă, spune Berengarius, trebuie să facem deosebire între faptul existenței sale și ceea ce este. Ca să fie un anume lucru, acest compus trebuie așadar mai întîi să existe. Cu alte cuvinte, acolo unde subiectul nu există, n-am putea găsi nici accidentele sale. Deci, dacă substanța pîinii ar dispărea prin actul binecuvîntării, ar fi cu neputință ca ac-cidentele pîinii să subziste: or, accidentele pîinii subzistă după binecuvîntare: făcînd drumul înapoi, putem deci conchide că substanța pîinii rămîne. Nu avem de-a face așadar nici cu dispariția formei proprii a pîinii, nici cu nașteŹrea trupului lui Isus Cristos în sensul că începe să existe din acel moment, ci pur și simplu de adăugare, la forma pîinii care subzistă, a unei alte forme, care ar fi cea a trupului lui Cristos beatificat. Se pare, de altfel, că înflăcărarea dialectică a lui Berengarius s-a mărginit la aceste incursiuni indiscrete pe tă-rîmul teologiei, iar, în rest, raționalismul lui a rămas steril din punct de vedere filozofic.
Această dialectică nestăpînită nu avea cum să nu trezească o reacție împoŹtriva logicii și chiar împotriva studierii filozofiei în general. în această perioaŹdă a existat, de altfel, în anumite ordine călugărești, o mișcare de reformă care tindea să facă din viața monastică cea mai riguroasă modelul vieții omeŹnești, înțelegem deci cu ușurință de ce, din direcții diferite, s-au făcut eforturi pentru a abate spiritele de la cultivarea științelor profane, îndeosebi a filozoŹfiei, care păreau simple rămășițe păgîne într-o epocă în care toate forțele omeŹnești trebuiau folosite la opera mîntuirii. Pentru Gerardus, episcop de Cenad, cei care sînt discipolii lui Cristos nu au nevoie de învățături străine". AcŹceptă că orice înțelepciune, chiar și omenească, vine de la Dumnezeu, însă,
DlÂLECTICIENl ȘI TEOLOGI
deși nu se împotrivește științelor în mod direct, îi învinuiește pe cei care, îndeletnicindu-se cu ele, cred că ajung înțelepți și nu ajung decît nebuni. ApliŹcarea filozofiei la teologie i se pare deosebit de periculoasă și condamnabilă: Este culmea nebuniei, spune el despre științele profane, să porți discuții cu slujnicele despre Cel pe care se cuvine să-1 slăvim în fața îngerilor." Otloh din Sankt-Emmeram (1010-1070) dovedește o neîncredere asemănătoare față de tot ce nu este teologie pură și tradiție. Vorbea, de altfel, din proprie exŹperiență: avem de la el, cu titlul de Liber de tentationibus suiș et scriptis, o ciudată scriere autobiografică, în care ne împărtășește îndoielile care l-au chiŹnuit multă vreme în legătură cu adevărul Scripturii și chiar al existenței lui Dumnezeu. Eliberat prin har de această nenorocire sufletească, Otloh nu mai recunoaște alt dascăl în afară de Cristos. Platon, Aristotel și Cicero nu pot să-1 învețe, iar Boethius este și el suspect pentru nesăbuința de a fi scris: et familiaris meus Lucanus1. Otloh e dispus să admită că filozofia poate fi inŹteresantă pentru laici, dar socotește că ea nu prezintă nici un interes pentru călugări: îi socot învățați, adaugă el, mai curind pe cei care cunosc Sfinta Scriptură decît pe cei care cunosc dialectica. Căci am întîlnit dialecticieni îndeajuns de neștiutori ca să spună că toate cuvintele Sfintei Scripturi trebuie supuse autorității dialecticii și să dovedească mai multă încredere în Boethius decît în sfinții autori". Manegoldus din Lautenbach susține teze asemănătoare și insistă asupra nepotrivirii dintre doctrinele filozofice și conținutul revelaŹției, în Opusculum contra Wolfelmum Coloniensem, relatarea unei discuții caŹre a avut loc la grădinile din Lautenbach, pe la 1080, Wolfelmus susține că interpretarea lui Macrobius la Somnium Scipionis se potrivește în multe priŹvințe cu creștinismul. Mai moderat decît Otloh, Manegoldus insistă totuși asupra imposibilității de a supune credința regulilor dialecticii, zădărnicia acestei încercări fiind, de altfel, dovedită de o pildă clasică. în De inventione rhetorica (I, 29, 44), Cicero dăduse drept exemplu de propoziție irecuzibilă: Si peperit, cum viro concubuit2. Și atunci, cum să crezi că Cristos s-a născut din Fecioara Măria? Omul este definit ca animal mortale3; or, Cristos a înŹviat. Manegoldus conchide că trebuie să ne ferim deci de științele lumești, dacă ele ne abat de la tîlcul Scripturii. însă cel mai tipic poate dintre toți apărătorii teologiei împotriva abuzului de științe profane este Petrus Damiani (1007-
