Erwin Rohde
Psyche
click pe foto pt carte
CUVINT ÎNAINTE
Forma exterioară a lumii elene a încetat să existe ; spiritul ei este nemuritor. Ce a fost odată tpăit cu toată intensitatea în viața și în gîndirea oamenilor nu mai poate fi nimicit, ci trăiește mai departe o viață a spiritului, se bucură, intrat în viața spirituală a omeniŹrii, de un anume fel de nemurire." Cu acest gînd își încheie Erwin Rohde opera sa fundaŹmentală, consacrată meditației vechilor greci asupra vieții și asupra mopții. Izvorul gîn-dirii grecești spune el mai departe nu țîșnește în viața omenirii mereu cu aceeași forță și totdeauna în același loc. El nu seacă însă niciodată, dispare pentru a reapărea, se ascunde pentru a ieși la lumină." Este, hotă-rît, tot ce se poate spune mai frumos despre perenitatea marilor fapte de cultură, despre sursa neistovită a atîtor renașteri", despre ce dăinuie și se stinge din ființa oamenilor, după dispariția lor fizică.
O asemenea renaștere a interesului pentru cultura și civilizația vechii Elade, a nostalgiŹei multor mari poeți și artiști pentru idealul de frumusețe și umanitate pe care ea li se Părea a-1 fi întruchipat s-a produs, după re-"așterile" anterioare, la sfîrșitul seco-lului al XVTII-lea și în tot cursul secolului
următor. In pragul ei au putea fi înscris, penŹtru poeți cel puțin, memorabilul vers din noŹbila și melancolica Ifigenie în Taurida", a lui Goethe, Das Land der Griechen mit der Seele suchend" (Spre țara grecilor cătînd cu sufletul"). Goethe, Sohiller, Holderlin, care n-au călcat nici unul pe pămîntul greo, i-au înŹchinat de depar-te gînduri și versuri nepieriŹtoare. Elenismul lor entuziast era o compoŹnentă a romantismului german, o parte inteŹgrantă a teoriilor unui Friederich Schlegel, ca și ale unor filosofi ca Schelling și Schleier-macher. Dar secolul al XlX-lea este, nu nuŹmai pentru germani (este de ajuns să mențiŹonăm r-ecent tradusa și la noi Cetate antică a lui Fustei de Coulanges, publicată tot de EdiŹtura Meridiane"), vremea de glorie a ceea ce s-a numit, ambițios, dar pînă la urmă perfect justificat, Altertumswissenschaft" (Știința antichității"). Prin efortul concentrat al unor savanți și erudiți s-a putut reconstitui în anŹsamblu, ca și în mult mai multe detalii decît oricînd în -trecut, imaginea unei culturi și a unei civilizații care se dovedea a fi încă mai complexă și mai bogată decît și-o imaginase-r-ă admiratorii ei din trecut. Contribuția saŹvanților eleniști germani în această privință a fost decisivă și gluma potrivit căreia Grecia veche este o pură creație a lor nu este lipsită de un dram de adevăr.
Unul dintre acești savanți a fost Erwin Rohde. Născut la 9 octombrie 1845 la Ham-burg, el s-a consacrat studiului filologiei clasiŹce, căreia i-a rămas credincios pînă la finele vieții, spre deosebire de Friedrich Nietzsche, prietenul său intim din anii studenției. A a-vut ca profesori pe Otto Jahn și Friedrich Ritschl. De la început, orizontul său a fost vast, preocupările sale cuprinzînd deopotrivă filosofia, istoria literaturii, estetica și, ceea ce
era mai nou pe atunci, folclorul și etnologia. Era încă vremea în oare erudiția într-un doŹmeniu anume nu exclude zborul larg al spiŹritului, în care filosofia era un fel de propeŹdeutică a oricăror altoc preocupări de ordin științific. De altfel doctoratul Rohde și 1-a luat în fiilosofie la Universitatea din Kiel. DuŹpă o călătorie în Sicii ia și Italia, și-a început o strălucită carieră universitară, care l^a purŹtat de la Kiel la Bonn, Jena, Tiibingen, Leip-zig și în cele din urmă la Heidelberg. Pe lîn-gă alte studii de mai mică întindere, a scris un amplu eseu despre Romanul gpec și preŹdecesorii săi" (Der griechische Roman und seine Vorlăufer"), iar la Heidelberg și-a înŹcheiat opera cea mai importantă, Psyche. concepută în două volume, primul terminat în 1890, cel de al doilea în 1893. A murit pe neașteptate, la 11 Ianuarie 1898, în vîrstă de nici 53 de ani.
