EGIPTUL

click pe foto pt carte

,EGIPTUL  ESTE UN DAR AL NILULUI’’ – sintagma folosită de Heorodot  subliniază importanța deosebită a acestui fluviu în viața Egiptului antic.

•   Civilizația egipteană s-a născut ca o civilizație dependentă de marele fluviu și de revărsările sale denumită ea însăși nilotică .

•   Ca și Tigrul și Eufratul în Mesopotamia  și aici existența fluviului determină de timpuriu dezvoltarea unei civilizații  care s-a bazat în mod esențial pe agricultură.

•   La revărsările periodice ale Nilului s-a adăugat irigarea și construcțiile hidrologice care au extins zona fertilă și au făcut posibil controlul revărsărilor nilotice.

Civilizația creată în jurul Nilului a depins :

•   de  revărsările acestuia și de agricultura de irigații

•   de necesitatea controlului asupra canalelor de irigație

•   de nevoia organizării și administrării timpurii a teritoriului .

Aceste lucruri au determinat de timpuriu :

•   un sistem administrativ riguros  determinat de necesitatea construirii și controlului teritorial și a canalelor de irigație.

•   o adevărată salbă de instituții administrative în  cadrul unui stat centralizat complet diferit ca structură de alte state ale Orientului Apropiat.

Statul egiptean :

•   s-a născut  dintr-un ansamblu de ținuturi ( nomele ) grupate în jurul axei vitale a fluviului ;

•   era condus de o administrație organizată ierarhic și piramidal , avându-l în frunte pe faraon – regele zeu , despot absolut , înzestrat cu atribute divine.

Importanța Nilului

•   rezidă în mentalitatea egipteană din faptul că fluviul a fost divinizat sub numele de HAPI , revărsarea anuală numindu-se ,, venirea lui Hapi’’.Zeul Hapi este cel care asigură hrana casei regale , a faraonului și populației.

•   Chiar și numele pe care egiptenii l-au dat țării lor reflecta imaginea benefică a revărsărilor nilotice: K M T (Kemet) – Țara Neagră.

•   Egiptul s-a situat în centrul lumii vechi într-un climat moderat , pe un pământ fertil

•   Nilul este stâlpul vieții egipteanului utilizat pentru agricultură

1.LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ

•   Egiptul antic ca și cel actual este localizat în nordul Africii ,

•   la întretăierea drumurilor ce legau Orientul mijlociu , prin Peninsula Arabică și prin Marea Mediterană de Asia și Europa .

•   Această așezare nu va determina crearea aici a unei civilizații de acculturație .

•   Din contră civilizația egipteană se naște ca una de extremă originalitate , cu puține influențe acceptate din alte zone culturale .

•   În prezent Egiptul , cu capitala la Cairo , este o țară de limbă arabă, în care este practicat islamismul în proporție de 93 % .

•   Suprafața sa este de 1 000 000 km m 2 din care numai 30 000 fertili, restul fiind  deșert .

•   În prezent populația este de cca 30 000 000 locuitori iar economia se bazează mai ales pe turism.

LOCALIZARE TEMPORALĂ

•   Civilizația egipteană durează cca 3200 de ani .

•   Cronologia ei a fost stabilită după tradiția transmisă de preotul Manethon , un preot al lui Serapis care a trăit în perioada elenistică în orașul Alexandria .Acesta consemnează 33 de dinastii .

•   Aceste informații au fost coroborate cu cele descifrate pe câteva papirusuri – liste regale din diverse perioade care consemnează regii diverselor dinastii egiptene:

•   Cele 33 de dinastii consemnate de Manethon sunt grupate în câteva perioade .

1.EPOCA PROTODINASTICĂ ( THINITĂ) – 3200 – 2686 , dinastiile 1-3

•   Începe prin unirea celor două regate – Egiptul de Jos ,în nord și Egiptul de Sus în sud, sub sceptrul regelui Narmer  (grc.Menes).

•   Acesta întemeiază prima dinastie egipteană denumită și thinită de la numele capitalei Thinis.

•   Egiptul ia ființă acum ca stat centralizat  , unitar , condus de o birocrație ierarhizată și puternică  subordonată faraonului zeu , întrupare a lui Horus.

2.EPOCA REGATULUI VECHI  SAU MEMFITĂ ,2686 – 2181, DINASTIILE 3-6

•   A fost o epocă de pace și prosperitate .

•   Statul centralizat nu este angajat în nici un fel de conflicte – locale sau cu vecinii

•   Dezvoltă mai ales legăturile comerciale cu Siria, Nubia și Libia .

•   S-au dezvoltat meșteșugurile și știința

•   s-au creat primele opere liturgice și literare remarcabile – Textele piramidelor.

•   În timpul regelui Djeser  ( 2667 – 2648) este construită piramida în trepte  de la Saqqarah , mormântul monumental al faraonului prin care i se asigură nemurirea și veșnicia de zeu.

•   Tot acum se construiesc și marile piramide de la Gizeh , ale lui KEOPS, KEFREN ȘI MYKERINOS ( Khufu , Khafra și Menkaura).

3.PRIMA PERIOADĂ INTERMEDIARĂ –2181 – 2040 , dinastiile 7-10,

•   Este o perioadă de anarhie și declin al autorității faraonice ;

•   țara se descentralizează și pe acest fond au loc în Egipt primele invazii ale asiaticilor .

•   Totuși acum se scriu câteva din textele cu caracter sapiențial :Povestea țăranului bun de gură și Învățăturile pentru regele Merikare, precum și texte cu caracter magic implicate în cultul funerar- Textele sarcofagelor și prima variantă di Cartea morților.