DIEGO RIVAL
Civilizatia Maya
click pe foto pt carte
În noaptea de 11 spre 12 octombrie 1492, după șaptezeci de zile de navigat pe marea fără sfârșit, Cristofor Columb și oamenii lui, aproape descurajați, zăreau, în sfârșit, uscatul; în zori, cele trei vase ale flotilei își aruncau ^ancorele într-un golf liniștit și pustiu, în numele coroanei Castiliei, un notar înregistra luarea în stăpânire a acestei insulițe, probabil actuala insuliță Watling din arhipelagul Bahamas, dar botezată Sân Salvador de celebrul navigator. La scurt timp. era descoperită inŹsula Haiti, numită Hispaniola, care a fost un timp conŹfundată, cu încăpățânare, cu capul extrem'al Asiei! Cuba și Jamaica, abordate curând după aceea, nu puteau fi, în ochii descoperitorilor lor, decât Cipangu și Cathay, adică Japonia și China! Ajungând în FloriŹda, în 1513, Ponce de Leon va aborda primul, fără să știe, continentul american propriu-zis. Indienii" înŹtâlniți până atunci în acesteAntile Mari nu arătau să aibă o cultură înaltă și au fost repede tratați ca niște sălbatici primitivi; Mexicul vecin, mult mai evoluat și pe atunci sub conducerea aztecilor, rămânea necuŹnoscut și nebănuit.
Primele contacte
Când Cristofor Columb s-a întors prima dată la Sevilla, mulțimea s-a înghesuit pentru a-i vedea pe unii din acei sălbatici pe care nu-i puteai bănui că ar putea coborî din Adam; pe jumătate goi, unii dintre ei duceau papagali multicolori pe umerii lor ca arama. Indianul din Caraibe s-a dovedit curând că poate aduce foloase și că poate fi o mână de lucru ieftină. Cristofor Columb a vândut" 509 de indigeni la Sevilla în J 495, iar fratele său 300, în anul următor, la Cadix! în cei doisprezece ani care au urmat după descoperire, în trei rânduri și cu forțe sporite 17 corăbii în a doua călătorie! Columb a reluat druŹmul Indiilor Occidentale, în a patra expediție (1502-1504), a mers în lungul coastelor statelor actuale Honduras și Panama, căutând cu încăpățânare acea Chină de negăsit. Peste puțin timp, în 1506, chiar anul morții lui Columb, Juan Diaz de Solis și Vicente Yanez Pinzon debarcau primii pe coastele mexicane, la capul septentrional al Yucatanului, o imensă peninsulă plată care se prelungește spre Cuba. Dar universul Maya care își avea aici centrul nu a fost descoperit și mult timp piloții au fost convinși că găsiseră o nouă insulă. Mayașii,care sunt considerați grecii Noului Continent, cu surprinzătoarele lor realizări artistice, nu vor fi luați în seamă decât în secolul XIX. Nici Hernan Cortez, care a cucerit imperiul aztecilor, începânddin1519,peplatoulînaltalMexiculuiCentral, n-a bănuit niciodată existența acestei civilizații vecine, incomparabile, care s-a dezvoltat mai la sud, între Yu-catan și Guatemala, timp de mai bine de un mileniu (din secolul III până în secolul XI V); în secolul XVI. civiŹlizația maya era aproape stinsă, ultimele mari realizări de la nord de Yucatan, cele de la Chichen Itza și de la Uxmal, în special, împlinind atunci mai mult de trei seŹcole de existență.
Adevăratul contact cu mayașii, înainte de veŹnirea lui Cortez, nu s-a produs în 1511. la debar-carea câtorva supraviețuitori ai expediției lui Vasco Nunez de Balboa; ea a avut loc mai curând la 4 marŹtie 1517, când, împinse de o puternică furtună, timp de două zile și două nopți, trei corăbii cu pânze din Havana (Cuba) au ancorat în apropiere de coastele septentrionale ale Yucatanului. Mai corect spus, flotila comandată de Francisco Hernandez de Cor-doba. un gentilom bogat din Cuba, stăpânul unui sat de indieni, căuta sclavi; plantațiile din Antile cereau o mână de lucru numeroasă pe care duritatea muncii forțate și epidemiile o micșorau continuu. Așa că mulți coloniști din Indiile occidentale luaseră obiceiul
să pornească în expediții în arhipelagurile învecinate și pe coastele istmului Panama. Plecați la întâmŹplare spre soare-apune", furtuna i-a abătut din drum spre ținuturile capului Catoche; o oarecare forfotă dădea de bănuit că s-ar fi aflat în apropiere un târgușor. Curând, au urcat la bord două sau trei duŹzini de indigeni veniți în pirogi: tunicile lor de bumbac i-au surprins pe spanioli, deoarece băștinașii din An-tile umblau aproape goi. Din această primă obŹservație s-a considerat că aveau mai multă minte" decât locuitorii din Cuba!
Apoi au primit invitația, exprimată prin gesturi, de a vizita orașul. Totuși, s-au gândit că ar fi prudent să ia și câteva muschete și, încolonați, au pătruns în teritoriu. După două ore de mers, au căzut brusc într-o capcană: un strigăt al șefului indian a provocat o ploaie de săgeți și o mulțime de indieni a ieșit din frunziș, aruncându-se asupra spaniolilor, rănind repede cincisprezece dintre ei. Din fericire, tunetul prafului de pușcă necunoscut în Lumea Nouă i-a alungat. Cu toate pierderile, au hotărât să conŹtinue cercetarea, fiind în apropierea unor clădiri. Au ajuns curând, relatează Bernal Diaz del Castillo în lucrarea sa, Istoria cuceririi Noii Spânii (o operă funŹdamentală asupra descoperirii Mexicului, cu atât mai mult cu cât este scrisă de unul dintre proŹtagoniștii acestei extraordinare epopei), într-o mică piață mărginită de trei clădiri din zidărie făcută cu grijă, temple sau cous care adăposteau un mare număr de idoli din lut, unii cu cap de demon, alții înfățișând femei înalte, mulți, în sfârșit, cu fețe îngrozitoare care păreau că practică sodomia: în case s-au găsit, de asemenea, cufere de lemn, pline de idoli care făceau gesturi diabolice". Gonzales, preotul expediției, a luat câteva si a confiscat" tot ce a putut găsi din aur. Și cum noi n-am văzut nimic asemănător nici în insula Cuba, nici în Hispaniola (Haiti), i-am dat, continuă Bernal Diaz. referindu-se la acest târgușor, numele de Marele Cairo." Obișnuiți de șapte secole să se războiască cu Islamul, spaniolii asemănau orice necredincios, orice infidel" unui maur! Cronicarii iberici si Cortez a fost primul vor continua să desemneze templele mayase, aztece sau incase, prin surprinzătorul cuvânt moschei"!
Au revenit apoi la corăbii și pe drum au prins doi bieți oameni care se uitau îngrozitor de cruciș: era obiceiul în țara maya, să obligi copiii să poarte o pastilă de smoală între ochi, pentru a căpăta un strabism considerat foarte atrăgător! I-au botezat imediat dându-le numele de Julianillo și Melchiorejo, apoi i-au folosit o vreme ca intermediari între ei și băștinași.
Corăbiile au plecat pe mare, mai întâi spre vest, apoi spre sud, mergând de-a lungul malurilor și având uscatul în stânga, deci la babord. S-au oprit într-un loc pe care I-au numit imediat La Punta de las Mujeres, deoarece aici, niște turnuri de piatră adă-posteau idoli feminini cărora indienii le dădeau nume ciudate. La oprirea următoare, în actuala Campeche, pe coasta orientală a peninsulei, oamenii din flotilă au observat cu surprindere o clădire împodobită cu sculpturi pe timpan1', animale fabuloase părând că se sfâșie între ele. Călăuziți până la intrarea în aceste temple, au fost dezgustați la vederea zidurilor năclăite de sânge omenesc; recent, avuseseră loc sacrificii și până și părul lung și negru al preoților era năclăit de sânge închegat.
La Champoton, și mai la sud, coloana a fost ținta unui atac puternic care a dus la pierderea a cincizeci de oameni uciși și optzeci răniți. Pentru a putea porni în larg și a ajunge în Insule (Haiti și Cuba), trebuia mai întâi să-și facă provizii de apă; indienii se opuŹneau și i-au hărțuit zile întregi, împiedicându-i să sape fântâni. Lupta era inevitabilă. Intr-o dimineață, pe neașteptate, niște indieni au trimis o ploaie de săgeți asupra lor, aruncându-se apoi într-o în-verșunată luptă corp la corp. Cei prinși de vii au fost târâți de păr pe piatra templelor, pentru următoarele sacrificii. Pierderile au fost grele, și au trebuit să se retragă. Mulți aveau gâtul crestat de cuțite și de săgețile de lemn, cu vârfuri de silex și de obsidian. Cronicarul nostru, Bernal Diaz del Castillo, pe atunci în vârstă de douăzeci și cinci de ani, a fost lovit de trei săgeți și chiar Hernandez de Cordoba. șeful exŹpediției, a murit la întoarcere, în Cuba, din cauza rănilor, în plus, fără apă, flotila a fost torturată de sete. Totuși, revenind cu puțin aur, câțiva cercei lungi, în formă de rață sau pește, din aur de proastă calitate, desigur, a fost suficient pentru a-i momi pe aventurieri.
1) suprafață netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată deasupra unei uși sau ferestre
S-a vorbit, de asemenea, de construcțiile din ciment, necunoscut în Antile, și toate acestea au făcut multă vâlvă". Câțiva vânzători de vise, bine informați (l), au explicat că idolii erau niște figurine evreiești duse acolo de cei exilați de Titus și Vespasian, după căderea Ierusalimului! La Pueiio de Carenas (HaŹvana) și la Santiago de Cuba unde, cu multe înflorituri se descriau templele, veșmintele, și bijuteriile văzute, nu se mai vorbea decât despre o nouă plecare.
