COSTAS MARTIN

Grecia Partenonului

click pe foto pt carte

Eroismul

Cu privirea pierdutã spre larg, Hecateu1' se gândea ºi visa la tãrâmurile îndepãrtate pe care le strãbãtuse, acum câþiva ani; ciu¬datul Egipt fecundat de zeul Nil, cu malurile populate de crocodili ºi flamingo roz zburdând printre lotuºi ºi papiruºi, mormin¬tele faraonilor sãpate chiar în înaltele faleze de granit obiceiurile sale ciudate: ce idee sã adori animalele! ªi India, cu „arborii de lânã", care dau bum¬bacul, locuitorii sãi cu tenul oacheº ºi cu ochi mari strãlu¬citori.

Zvonuri în portul Milet

Aplecat peºte tãbliþele sale, se apucase sã-ºi redac¬teze lucrarea înconjurul Pãmântului: avea ambiþia sã schiþeze un tablou complet al Europei ºi Asiei, singurele continente cunoscute de cãlãtori si sã întocmeascã o hartã

1)   istoric ºi geograf (560-480 Î.H.) din Milet (Asia Micã)

geograficã, JDU mai puþinã simplicitate, totuºi, decât prede¬cesorii sãi. îºi începe astfel lucrarea: „Spun ceea ce cred a fi adevãrul, deoarece multe dintre istorisirile pe care mi le-a lãsat tradiþia grecilor mi se par ridicole."

Din portul Milet, oraº grec din Asia Micã, rãzbeau pânã la fereastra lui zgomote înãbuºite; la vãrsarea Meandrului, cu parcursul atât de sinuos, încât el a dat numele coturilor pe care le fac râurile în câmpie, cargourile descãrcau toate produsele orientale: parfumuri, miere, cearã, conserve de peºte uscat ºi grâu de la Marea Neagrã, sclavi sciþi, în mij¬locul strigãtelor ºi scârþâitului scripeþilor. O procesiune pleca din Agora spre Didymes pentru a-l onora pe Apollo ionianul.

Atmosfera se schimbase în oraº de câtva timp: agitaþia creºtea ºi poporul era neliniºtit; mici grupuri se formau în Agora, ºoptind cu voce scãzutã, risipindu-se ca un stol de vrãbii la vederea unui slujbaº; momentul era grav: perºii Marelui Rege, veniþi de pe podiºurile înalte ale Anatoliei, cuprinseserã toate regatele Asiei Mici pânã la cel al lui Cre-sus, regele Lydiei cu avere legendarã. „Din sclavi, de¬veniserã stãpâni"; stabiliserã o înþelegere destul de ºubredã cu coloniile greceºti din lonia, dar se simþea cã aceasta nu va putea dura mult timp. Darius, Marele Rege, era lacom ºi se gândea la dominaþia universalã.

Gândurile lui Hecateu au fost deodatã întrerupte de intrarea bruscã a servitorului sãu, care urcase douã câte douã treptele care duceau la camera lui de lucru, pentru a-l înºtiinþa de venirea unui trimis al lui Aristagoras, tiranul „perlei loniei". Aristagoras, tiranul din Milet, îl convoca pe Hecateu la o reuniune extraordinarã a sfatului.

Tiranul þine sfat

Aristagoras, ca ºi socrul sãu Histiee, în prezent reþinut la curtea persanã din Susa, este un aventurier, un exaltat, fãrã scrupule. La sfat prezintã faptele în felul sãu: situaþia este dramaticã dupã eºecul acþiunii din Naxos ºi nu vede altã soluþie decât o rãscoalã generalã a loniei contra jugului persan.

în câteva cuvinte, iatã ce se întâmplase: oamenii poli¬tici din Naxos, surghiuniþi din insula lor. veniserã la Aris¬tagoras sã cearã ajutor pentru a recuceri puterea pierdutã. Era o ocazie bunã pentru tiranul din Milet de a se distinge ºi de a-ºi mãri prestigiul! Se dusese, în secret, în Sardes la Artapharnes, fratele Marelui Rege, satrapul Lydiei, pen¬tru a-i cere corãbii ºi oameni; în schimb, îi promitea bani ºi îi sugera ocuparea insulei Naxos, cea mai mare ºi cea mai bogatã din insulele Ciclade. Târgul a fost încheiat între cei doi bãrbaþi, lovitura aranjatã cu exilaþii naxieni, sub con-ducerea lui Megabates, vãrul lui Darius.

Dar acþiunea a luat o întorsãturã neplãcutã ºi efectul de surprizã s-a pierdut, deoarece Megabates îi prevenise în secret pe naxieni de ce se urzea împotriva lor. Megabates se certase violent cu Aristagoras. în ziua trecerii în revistã a corãbiilor înainte de plecarea expediþiei, un cãpitan ionian nu era la postul sãu. Furios de aceastã manifestare de in¬disciplinã, Megabates a trimis sã-l caute pe cãpitan, l-a le¬gat ºi l-a spânzurat cu capul în jos, peste bord. Aristagoras nu a suportat o asemenea ofensã adusã unui grec de un barbar, chiar dacã era general! Asediul Naxosului, care a durat patru luni, a eºuat.

Plin de datorii, discreditat în faþa persanilor, Aris¬tagoras este acum la strâmtoare; reuneºte toþi notabilii din Milet ca sã se sfãtuiascã cu ei: discuþiile sunt pãtimaºe, toþi sunt gata sã lupte contra persanilor. ªi toþi sunt de aceeaºi pãrere; ne-am sãturat! Doar Hecateu îºi pãstreazã sângele rece; avertizat de lecþiile date de Istorie, el aratã acestui mic grup de oameni fãrã minte cât de nechibzufâeste sfi¬darea pe care ei vor s-o arunce uriaºului persan, în zadar; toþi jurã distrugerea barbarilor.

Aristagoras trimite un emisar la Susa, capitala per¬sanã, pentru a obþine sprijinul socrului sãu; indicaþiile aces¬tuia îi revin printr-o metodã ingenioasã ºi sigurã. Pe capul ras al celui mai credincios servitor al sãu, Histiee a pus sã se tatueze mesajul sãu ºi apoi a aºteptat cu rãbdare sã-i creascã pãrul ºi l-a trimis, astfel, în Milet.

în acest an 499 Î.H., totul decurge foarte repede. Par¬tizanii lui Aristagoras captureazã pe ºefii persani ai ex¬pediþiei contra insulei Naxos, atrãgând astfel intervenþia inevitabilã a lui Darius în lonia. Apoi, îi gonesc pe tiranii din cetãþile ioniene aflaþi în solda persanilor. A stârni rãzboiul e uºor; acum se pune problema mijloacelor de apãrare. Câteva cetãþi dornice de libertate nu vor putea þine piept.