Jean Delumeau
Civilizatia Renasterii
Celor doua volume pe care Jacques Le Goff si Pierre Chaunu le-au publicat în aceasta colectie si care sînt consacrate Evului Mediu si Europei clasice, vine sa li se adauge astazi prezenta Civilizatie a Renasterii, pe care o datoram lui Jean Delumeau.
Planul adoptat de autor pentru a aborda aceasta vasta miscare de civilizatie cuprinsa în termenul de Renastere este de o precizie si de o claritate cu totul cla¬sice. Istorie, realitate a vietii cotidiene, mentalitate si aspiratii noi, cadrul acesta tripartit i-a permis sa or¬doneze armonios multimea cunostintelor si reflectiilor iesite dintr-o experienta de erudit. Ceea ce frapeaza în expozeul sau este fara îndoiala prudenta scrupuloasa care transpare din cuprinsul tuturor capitolelor, al tu¬turor paginilor. Formularea unor judecati generale asu¬pra unor situatii foarte complexe care, pentru unul sau altul dintre aspecte, nu ne sînt cunoscute decît într-un mod imperfect, i se pare autorului riscanta, adeseori te¬merara, fiind încercat de nevoia modularii în apreciere atît cît sa nu depaseasca hotarele impuse de starea actu¬ala a informatiilor noastre si de complexitatea faptelor, înca dintru început, însusi termenul de Renastere pe care îl datoram umanismului italian i se pare insufi¬cient, aproape inexact. Renasterea presupune cel putin o toropeala si un somn în prealabil. Or, este o amagire sa cauti o ruptura neta în urzeala continua a vremurilor. Valoarea extensiva a termenului se va limita deci la ideea justa si precisa a promovarii Occidentului si a avansului pe care acesta îl ia cu repeziciune asupra ci¬vilizatiilor paralele.
/ se va datora lui J. Delumeau faptul de a fi subli¬niat, asa cum trebuie, legaturile cu trecutul, fara a lipsi de apreciere valoarea înnoirii, într-astfel se evalueaza mai bine importanta progresului material si tehnic pe care îl cunoaste secolul al XVI-lea european si se apre¬ciaza cu mai multa dreptate elanul surprinzator al navi¬gatiei, înmultirea marilor descoperiri planetare care largesc aproape cu brutalitate orizontul limitat al con¬temporanilor, aparitia tiparului care vine sa raspunda unei chemari adînci a curiozitatii oamenilor, în fine, progresele civilizatiei orasenesti, cu elanul tehnicilor harazite unui viitor mare, precum acela al bancii. Mai mult, perfectionarea armamentului sileste tactica si strategia sa se schimbe neîncetat, iar progresele rapide în folosirea tunului impun inventarea unor formule noi si eficace de incinte si fortificatii.
Poate ca la sfirsitul studiului, tocmai aceasta noti¬une de modernism se reliefeaza cu cea mai mare putere si cu limpezimea cea mai vie. Legata prin multe fire de secolele precedente, Renasterea prezinta totusi, în înfa¬tisarea oamenilor si a realizarilor lor, trasaturi si as¬pecte care prevestesc în mod uimitor caracteristicile vremurilor noastre. Fara îndoiala nu avem de cautat aiurea izvorul miscarilor si aspiratiilor profunde pe care le nutrim. Promovare a individului, a persoanei, reabilitare a femeii, reforma educationala care se vrea o veritabila formare a omului iar nu o greutate în plus a spiritului strivit de povara t unostintelor, revalorizare a trupului si a educatiei fizice, reflectie personala si libera asupra omului, naturii si religiei sale, în sfirsit, elan în entuziasmul pentru izbînda literara si tehnica, gust patimas pentru glorie care face sa reînvie cele mai frumoase dispozitii ale Greciei si Romei, tot acest fapt care tine pe de-a-ntregul de veacul al XVI-lea european nu se vadeste oare a fi în acelasi timp si al nostru?
