|
...În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza și pictorul Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde și-a dat bacalaureatul în anul 1835. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în științe, urmând cursurile Facultății de Inginerie, pe care nu a terminat-o. În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iași și și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică. În noiembrie s-a jucat „Farmazonul din Hârlău”, iar în februarie 1841, „Cinovnicul și modista”, ambele preluate după piese străine. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munții Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai târziu în ciclul Doine și care sunt foarte strâns legate de modelul popular din care au luat naștere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica scoate săptămânalul Propășirea, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine și lăcrimioare, iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezistență în dramaturgia scriitorului. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaște pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgostește și căreia, după moartea timpurie 1847, îi dedică poezia Steluța și apoi întreg ciclul de poezii Lăcrămioare. În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată, Maria, în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabilește la Mircești, unde rămâne până la sfârșitul vieții, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din țară în misiuni diplomatice. În 1854 – Apare sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În anul 1867 este ales membru al Societății literare române, devenită Academia Română. Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale Convorbirilor literare. Pastelurile lui Alecsandri evocă natura așa zis domestică, adică tot ce constituie cadrul obișnuit al unei vieți patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natură romantică, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este, ca în marea poezie romantică, refugiu, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă. Pastelurile devin în acest sens imnul plin de încredere adresat adevăratei țări, satului și adevăratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robustețea și sănătatea morală. Melancolia romantică este înlocuită aici cu încredere în armonia naturală, cu o adevărată credință naturistă. Volume de teatru. Comedii * Chirița în provinție (1852) * Chirița în voiagiu (1864) * Chirița în balon (1874) Volume de poezie * Poezii populare. Balade (Cântice bătrânești), 1852 * Poezii populare. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853 * Doine și lăcrămioare, 1853 Proze * Istoria unui galben * Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența * Iașii în 1844 * Un salon din Iași * Românii și poezia lor * O primblare la munți * Borsec * Balta-albă * Călătorie în Africa. * Un episod din anul 1848 Proze din periodice * Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir * Melodiile românești * Prietenii românilor * Lamartine * Alecu Russo * Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873) * Din albumul unui bibliofil * Vasile Porojan * Margărita, (nuvelă scrisă în 1870, din ea fiind publicată numai un mic episod în 1880) * Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri Drame * Cetatea Nemțului * Lipitorile satelor * Sgârcitul risipitor * Despot Vodă, dramă istorică * Fântâna Blanduziei * Ovidiu Opere complete * Opere complete, 1875 Andrii-Popa Cine trece-n Valea-Seaca Cu hamgerul fără teacă Și cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Șapte ani cu voinicie Și-a bătut joc de domnie Și tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoț bărbat! Zi și noapte, de călare, Trage bir din drumul mare, Și din țară peste tot! Fug neferii cât ce pot, Căci el are-o pușcă plină Cu trei glonți la rădăcină, Ș-are-un murg de patru ani, Care mușcă din dușmani, Ș-are frați de cruce șapte, Care-au supt sânge cu lapte. Și nu-i pasă de nimic, Andrii-Popa cel voinic! Căpitane, frățioare, Ce se vede despre soare? Să zăresc vro patru cai!... N-auziși tu de-un Mihai? Căpitane, te gătește, Mihai mândrul te gonește. Iată-l, vine ca un zmeu! Fă trei cruci la Dumnezeu. Cum îi vede-n depărtare, Popa strigă-n gura mare: Hai la goană de neferi! Hai la hora de muieri! A zis! țipă, se aruncă, Trece șes, pâraie, lunca Cu fugarul sprintenel Și cu hoții după el. Mihai mândrul vine iară, Falnic ca un stâlp de pară, Pe-un cal alb ce n-are loc Și din ochi aruncă foc. Fug cum fuge-o o rândunică, Fug ca fulgerul când pică, Și se duc voinicii, duc, Cu urgie de haiduc! Piept în piept!... câmpul răsună, Toți de tot dau împreună. Toți la luptă-s încleștați, Toți în sânge încruntați. Ura, frați! caii nechează, Sus văzduhul scânteiază. Ura! moartea s-a ivit! Vulturu-n zbor s-a oprit! Zi de vară pân-în seară Dau voinicii să se piară Și cu fierul ascuțit, Și cu pumnul amorțit. Sângele-n răni gâlgâiește, Glasu-n gură se sfârșește. Zece-s morți! doi încă vii, Mihai mândrul și Andrii. Andrii fuge făr de-o mână, Prinde murgul la fântână, Dă pieptiș, sare pe șa Și din gură zice-așa: Zbori, copile sprintenele, Să mă scapi de chinuri grele, Că mă jur, de mă-i scăpa, Ca pe-un frate te-oi căta. Murgul sprinten se repede. În zadar! Mihai mi-l vede! Stai, hot-popa, dragul meu, Să-ți arăt cine sunt eu! Și cum zice, mi-l chitește, Drept în frunte mi-l lovește! Ura! Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori.
|
