... De mică a venit în contact cu cântecul, atât mama cât şi tatăl fiind mari iubitori ai cântecului popular şi ai muzicii în general. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 la Căminul Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinţii săi, la grădină. Mai târziu, cu ajutorul gazetarului Sandu Eliad pătrunde în atmosfera unui cenaclu al tinerilor intelectuali, ai carui membri o vor sfătui să-şi valorifice însuşirile artistice şi să urce pe scenă. Debutul va avea loc la teatrul de revistă condus de Constantin Tănase. Apare pentru prima dată pe 2 iunie 1934 în revista „Cărăbuş-Express” cu pseudonimul, dăruit de Constantin Tănase, Mary Atanasiu.

Dornică să înveţe cât mai multe cântece, mergea pe timpul verii în locul de baştină matern. Anul 1934 a marcat admiterea ei, prin concurs, la Teatrul de Vară „Cărăbuş“ din strada Academiei, condus de marele actor Constantin Tănase.

A devenit celebră abia în anul 1938, când a înregistrat primele cântece pentru Societatea Română de Radio, care însă au fost distruse în 1940 de Garda de Fier, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mişcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau şi o serie de intelectuali evrei, ca etnologul Harry Brauner (fratele pictorului Victor Brauner) şi jurnalistul Ştefan Roll.

În anul 1940, după cooptarea la guvernare a Mişcării Legionare, muzica de petreceri, populară, a fost interzisă la difuzare pe terase, grădini etc. Era decretat doliu naţional, „Regimul Pompelor Funebre”. În acea perioadă, unii difuzori nu au respectat interdicţia impusă de noul guvern, astfel încât au fost distruse cu toporul multe înregistrări ale Mariei Tănase, de către legionari zeloşi. Din discurile Mariei Tănase sparte şi-au făcut ţigăncile piepteni, ce se vindeau pe margine de drum [necesită citare]. Atunci au fost sparte şi matriţe ale casei de discuri Columbia, de pe Calea Victoriei. Pretextul interdicţiei muzicii ei o perioada de timp poate fi şi povestirea potrivit căreia Maria Tănase, fiind o mare amatoare de şah, îşi teroriza partenerii de joc jucând goală, fapt pe care îl povesteşte la un moment dat Constantin Brâncuşi. Se cunoaşte că Garda de Fier lupta şi împotriva pornografiei.

Maria Tănase a reprezentat România, ca şi alţi artişti (Constantin Brâncuşi), la Expoziţia Mondială de la Paris din anul 1938.

După o călătorie în Turcia, a organizat o serie de spectacole pentru soldaţii răniti pe front, alături de nume importante din cultura românească, precum George Enescu, George Vraca şi Constantin Tănase.

Pentru meritele sale artistice deosebite, la 20 decembrie 1955 primeste Premiul de Stat, iar în octombrie 1957 i se acordă titlul de Artistă Emerită. În decembrie 1957 este distribuită în coproducţia româno-franceză Ciulinii Baraganului, turnată după romanul cu acelaşi nume al lui Panait Istrati; interpretează rolul principal Anica, alături de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet şi Florin Piersic. În anul 1963, Maria Tănase a aflat în timpul unui turneu că avea cancer la sân şi că ar mai fi o şansă să scape dacă întrerupe turneul şi se operează urgent. Artista s-a gândit, s-a răzgândit, şi-n cele din urmă a refuzat, dându-şi seama că nu mai are nicio şansă, şi a dus turneul la bun sfârşit. Cancerul i-a afectat şi plămânii, artista cântând cu dificultate, gâfâind. Pe 19 iunie 1963 a avut ultimul spectacol, la Hunedoara. La un moment dat, simţindu-se din ce în ce mai rău, a zis: {citat: Fraţilor, eu nu mai pot! Am cancer la sân şi o să mor în curând! De-acuma nu mă veţi mai vedea niciodată!} Lumea când a auzit-o, a început să plângă. Plângeau până şi ţiganii din mahalalele Hunedoarei. Pe 22 iunie 1963, în casa natală, Maria Tănase era pe patul de moarte. Erau lângă ea şi tatăl ei, Ion Tănase, şi soţul ei, medicul Sachelarie. La ora 14.10 a deschis ochii, s-a uitat în jur ca la ceva străin şi apoi i-a închis pentru totdeauna.