Iată cum am putea utiliza o asemenea "metodă de descifrare". Să zicem că am visat următoarele: Am mers la gară să iau trenul şi am descoperit brusc că mi-am uitat bagajele. Deschid o "cheie a viselor" şi aflu că: "mersul cu trenul" înseamnă "un necaz care te paşte de unde nu te aştepţi". "Bagajele" sînt "o veste bună" sau "îmbogăţire rapidă, neaş- teptată". "A uita" (bagajele) - "ceva de care nu ştii dar vei afla la timpul potrivit"; "veste" ("de peste mări şi ţări"). Interpretarea visului nu este greu de elaborat dacă construiesc o relaţie logică între toate aceste elemen- te: Îmbogăţire peste noapte în urma unei nenorociri (probabil un deces) a unei persoane (rude) îndepărtate; moştenire etc.

O altă variantă a "metodei de descifrare"

Există o variantă a acestei metode, continuă Freud, expusă în scrierile lui Artemidor din Daldis : "Aici se ţine seama nu numai de conţinutul visului, ci şi de personalitatea şi circumstanţele vieţii autorului visului: cutare detaliu are semnificaţii diferite de la individ la individ, după cum acesta este bogat sau sărac, căsătorit sau celibatar, orator sau negustor"(2). Ce caracterizează, însă, acest procedeu este că "interpretarea nu are în vedere ansamblul visului, ci fiecare din elementele sale de conţinut, ca şi cum visul ar fi un conglomerat în care fiecare fragment de mineral reclamă o determinare aparte"(3).

"Metoda descifrării", conchide Freud, este inutilizabilă pentru tratarea ştiinţifică a viselor. Pentru că depinde de o "cheie", şi "de aceea este lipsită de orice garanţie"(4). Ne este imposibil să întrezărim cum s-a întocmit corelarea dintre elementul oniric şi semnificaţia sa din "cheia de vise". Bunăoară, nu vedem cum putem ajunge de la "mersul cu trenul" la "necaz care te paşte de unde nu te aştepţi", sau, de la "bagaje" la "veste bună, îmbogăţire rapidă, neaş- teptată".

Metoda psihanalitică

Trebuie să subliniem că psihanaliza nu tratează visul ca pe un produs al facultăţii noastre mantice şi nici ca pe un mesager al zeilor. Abordarea ştiinţifică, la care face aluzie însuşi Freud, îi refuză visului acele "virtuţi" care nu pot trece examenul cercetării clinice.

În ce îl priveşte, Freud afirmă că visul este întotdeauna expresia halucinantă a unei dorinţe refulate. El insistă asupra faptului că interpretarea nu se poate lipsi de asociaţiile visătorului, de amintirile şi impresiile pe care elementele visului, luate separat, i le evocă visătorului. În visul citat de noi mai sus, Freud ar obţine următoarele informaţii:

- Călătorie cu trenul. Îi sugerează visătorului o manieră de deplasare care îi displace. Pentru că este inconfortabilă. El (visătorul) preferă să meargă cu automobilul personal, mai ales atunci cînd îşi petrece week-end-ul într-o excursie la munte sau la mare.

- Uitatul bagajelor. Visătorul se plînge de faptul că, de la o vreme, a observat o schimbare suspectă a firii sale. Uită "de la mînă pînă la gură", este distrat, confuz, neatent, cu capul în nori. Toate aceste întîmplări, aparent anodine, îl irită. Mai adaugă că el nu a fost niciodată atît de "zăpăcit" şi că, de bună seamă, într-o asemenea purtare o copiază pe soţia sa care este zăpăceala întruchipată.

Scrutînd mai departe impresiile visătorului, Freud ar mai afla că soţia visătorului se poartă cu el ca "o mică prinţesă"; arogantă şi plină de fumuri, îl tratează pe soţ "de sus", cu un aer de superioritate suficientă. Concluzia visului se impune astfel de la sine: el exprimă dorinţa visătorului de a schimba locul cu soţia sa (de aici ideea că o copiază), de a fi el "prinţul" şi soţia "sluga"(5).

Afirmaţia lui Freud că visul este realizarea unei dorinţe inconştiente creează impresia că psihanaliza a adus o contribuţie revoluţionară pe tărîmul interpretării. Pentru că ea ar poseda, în această privinţă, o viziune calificată drept "ştiinţifică", radical opusă celei populare sau tradiţionale.

Faptele, însă, nu stau deloc aşa. Oricine cercetează clasificarea viselor în antichitate, şi mă refer aici în special la lucrarea lui Macrobius , "Comentariul la visul lui Scipio", observă că tradiţia a remarcat şi visele cu conţinut "ştiinţific", de genul celor abordate de psihanaliză.

Pe scurt, Macrobius distinge patru categorii de vise. Trei dintre ele oferă interes efortului de interpretare, în timp ce ultima rămîne, ca să spunem aşa, apanajul vulgului. Primele trei categorii includ: visul simbolic, visul viziune şi visul oracular(6). Ultima se referă la visul care provine din fermentaţia nocturnă a impresiilor noastre diurne. Observăm limpede că ultima categorie defineşte visele supuse atenţiei lui Freud.

Concluzia care se impune în lumina celor de mai sus ar fi: mentalitatea antică a cunoscut şi visele cu caracter "profan", adică cele care nu merită supuse interpretărilor, dar care, ulterior, au făcut obiectul cercetării "ştiinţifice" a psihanalizei. Pe de altă parte, este evident că, interesat de "visele profane", suspectînd de pe poziţii ştiinţifice mentalitatea tradiţiei, Freud a ignorat visele sacre (primele trei categorii la Macrobius). El a creat senzaţia că şi acestea ar putea fi incluse la capitolul viselor-dorinţă, capitol familiar lui, atunci cînd ele nu sînt rodul creaţiei poetice sau de conjunctură ideologică.

Note:
5. Se înţelege că visul nu este interpretat pînă la capăt prin metoda psihanalitică exemplificată aici. Ne-am limitat la o mostră de psihanaliză aplicată visului, simplificată la maximum.
6. Visul simbolic "învăluieşte în metafore, ca un fel de ghicitoare, o semnificaţie ce nu poate fi înţeleasă fără interpretare". Visul viziune, sau horama , "este o derulare premonitivă a unui eveniment viitor". Visul oracular, sau chrematismos, se recunoaşte "atunci cînd, în somn, părintele celui care visează, sau alt personaj respectat sau impresionant, poate un preot sau chiar un zeu, dezvăluie fără ajutorul simbolurilor ceea ce se va întîmpla, ceea ce trebuie sau nu trebuie făcut".